Centenar de la nașterea Părintelui Nicolae Steinhardt

În luna iulie 2012 se împlinesc o sută de ani de la nașterea Părintelui Nicolae Steinhardt care, datorită gentileții sale de intelectual rafinat și dragostei creștine ce l-a caracterizat, s-a dăruit tuturor fără a pretinde nimic în loc.   Cred că cel mai bine îl caracterizează două din lucrările sale: „Jurnalul Fericirii” și „Dăruind vei dobândi”. În prima ne întâlnim cu mărturisitorul lui Hristos care a pus în aplicare cu seriozitate îndemnul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru El înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri” (Matei 10, 32). În cea de-a doua, în bună măsură carte de predici, ne demonstrează cum dăruind, dăruind din puținul nostru sau din neavutul nostru, devenim bogați. Cu prilejul acestui jubileu, multe personalități din elita culturală a României vor spune despre Părintele Nicolae Steinhardt lucruri mult mai elevate decât cele pe care le spun eu. Dar vreau să cred că cele spuse de mine pleacă din inimă și sunt izvorâte dintr-o relație duhovnicească profundă pe care am avut-o cu Părintele Nicolae. Nici pe departe de a-mi face un titlu de glorie din amănuntul de suflet pe care-l relatez acum, dar acest amănunt pentru mine este o mângâiere. Iată despre ce este vorba: de la Părintele Steinhardt care a vorbit atât de mult și de frumos, după câte știu eu, a rămas înregistrată audio doar o singură predică. Este vorba de predica de la Duminica Ortodoxiei în care Părintele Nicolae își aducea aminte cu nostalgie de un pelerinaj pe care l-am făcut împreună pe Valea Oltului, pomenindu-mă cu drag pe mine și pe părintele Vasile, actualul stareț de la Rohița. CD-ul cu predica este atașat volumului „Dăruind vei dobândi”, editat de Mănăstirea Rohia la Polirom. Cunoscându-l direct pot spune că mi-a rămas în suflet ca una dintre cele mai luminoase icoane de intelectual de rasă și, în același timp, călugăr adevărat. Eram prin anii 1968 student în București la Facultatea de Construcții Căi Ferate, Drumuri și Poduri. Duminică mergeam la biserica Schitului Darvari, biserică parohială în vremea aceea. La Liturghie participau o seamă de oameni importanți, nu-i cunoșteam pe toți. Observam mereu în spate o figură distinsă. Un om slab, cu barbă, nu foarte înalt şi mereu atent la Sfânta Liturghie. Intuiam că e un om al lui Dumnezeu, dar nu-i ştiam numele. Abia mai târziu am aflat că era viitorul Părinte Nicolae Steinhardt, legat şi el duhovniceşte de Părintele George Teodorescu: acesta-l miruise după ieşirea din închisoare, unde-l botezase Părintele Mina Dobzeu.Mai târziu, după ce-mi făcusem stagiul în inginerie şi Facultatea de Teologie la Sibiu, eram preot în Turda. Într-o după masă bate la uşă şi intră un necunoscut: „sunt fratele Nicolae, trimis de fratele Mitrofan”. M-am dumirit imediat cine-i fratele Nicolae: creştinul distins pe care-l vedeam mereu la bisericuţa de la Darvari.A revenit adesea. Era tocmai perioada în care se statornicea la Mănăstirea Rohia, fiindu-i apropiat sufleteşte Preasfinţitului Justinian Chira. M-am  folosit  mult  duhovniceşte  din bogatele-i cunoştinţe, dar mai ales din aşezarea duhovnicească pe care o avea.Era foarte legat de tineri şi-şi dădea seama că ei sunt viitorul Bisericii. Dar în acelaşi timp, pe cât de erudit, se ştia coborî la măsura credinciosului simplu. Venea de la Rohia în special pentru a ne însoţi în pelerinaje. De atunci s-a legat sufleteşte cu Părintele Vasile, actualul stareţ de la Rohița, care era la liceu în Turda. Nu după multă vreme acesta l-a urmat la Mănăstire, la Rohia.Părintele Nicolae judeca profund duhovniceşte. Spunea, referitor la viclenia securiştilor care încercau să-şi racoleze informatori: „Părinte Ionică, dacă vine dracul şi scrie pe o coală albă că există Dumnezeu, să nu contrasemnezi alături de el”.Într-alt rând, pe când organizasem un pelerinaj la mănăstirile din Oltenia, am trecut printr-o ispită. Autocarul plătit, care trebuia să ne aştepte la gară, „n-a mai fost disponibil”. Reuşise securitatea să pună la cale acest lucru. Am putut face rost doar de un autobuz hodorogit şi m-am necăjit foarte rău. Dar părintele Nicolae mi-a zis: „părinte Ionică, are patru roţi? Are! Şi merge? Merge! Atunci nu înţeleg de ce te tulburi!”Era călit în suferinţă. Nu numai că a suportat cinci ani de temniţă între 1959 şi 1964, dar o viaţă întreagă a fost hăituit şi urmărit drăceşte. Toate acestea nu l-au înrăit, ci l-au îmbunătăţit sufleteşte, pentru că el, evreul convertit, interpreta duhovniceşte încercările. În „Jurnalul Fericirii” va scrie: „Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar - şi nu e nevoie neapărat să fie un lagăr, o temniţă ori altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului - există soluţia mistică a credinţei”.Citindu-mi dosarul de urmărire, printre „elementele duşmănoase” cu care eram în legătură, era trecut şi „Steinhardt Nicolae, fost condamnat, element duşmănos, care exercită influenţă negativă”. Era socotit „element duşmănos” pentru că spunea lucrurilor pe nume. De exemplu am găsit în dosar, pentru că aveau microfon la mine în casă şi înregistrau convorbirile, o afirmaţie a Părintelui Nicolae din iunie 1981: „Suntem într-un moment de mare criză, avem datorii şapte miliarde de dolari, vor să ne achităm de datorie cu mâncarea pe care ar trebui s-o mănânce populaţia ţării”.Dovadă de caracter a dat Părintele Nicolae şi când l-au închis. L-au închis pentru că n-a vrut să depună mărturie împotriva prietenilor săi, cărturari de marcă, unii dintre ei legionari. Socoteau anchetatorii că-l vor putea face să spună ceva împotriva lor, el fiind evreu. N-a făcut-o şi a mers în închisoare împreună cu ei.Din scrierile lui reiese cu evidenţă că a gândit creştineşte, a trăit creştineşte şi L-a mărturisit pe Hristos până-n ultima clipă. Se vede acest lucru mai ales din „Jurnalul Fericirii”. Dumnezeu l-a chemat la sine cu puţin timp înainte de a veni libertatea: în primăvara anului 1989. Îmi reproşez până astăzi că n-am fost la slujba înmormântării pe care a oficiat-o Preasfinţitul Justinian. Ziua învierii o aşteaptă în smeritul mormânt de la Mănăstirea Rohia. Sfințirea bisericii din cartierul clujean Borhanci Un eveniment important pentru Clujul ortodox, va avea loc duminică, 24 iunie 2012, când Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei va sfinţi biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din cartierul clujean Borhanci, o biserică recent construită și care înobilează una din cele mai noi zone rezidențiale ale Clujului. Începând cu orele 9.00 va fi oficiată slujba de târnosire a bisericii, care include, pe de-o parte, ritualul sfinţirii exteriorului bisericii şi procesiunea din jurul ei cu sfintele moaşte, urmat de sfinţirea sfintei mese, prin aşezarea în ea a sfintelor moaşte a hrisovului şi ungerea ei cu sfântul mir. Slujba sfinţirii va fi urmată de la ora 10.00 de Sfânta Liturghie arhierească oficiată pe o esplanadă din faţa bisericii de Mitropolitul Andrei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. La încheierea slujbei, Părintele Mitropolit Andrei va acorda părintelui Mircea Lucian Man, parohul acestei biserici distincţia de iconom stavrofor, iar celor care au sprijinit prin efortul lor ridicarea noului lăcaş de cult „Diploma de aleasă cinstire”, în semn de apreciere și recunoștință pentru implicarea jertfelnică în ctitorirea bisericii. În toată ziua sfinţirii bisericii, credincioşii vor putea intra în sfântul altar şi să sărute sfânta masă, fiind singurul moment în care acest lucru le este permis şi femeilor. Comunitatea ortodoxă din Borhanci a fost înființată în anul 1958, prin purtarea de grijă a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu și l-a avut ca prim păstor pe preotul Traian Man. Între anii 1961-1965, vrednicul preot Ioan Rușdea a ridicat în Borhanci, pe un teren donat de familia Hoda, o capelă cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, în formă de navă bizantină. Cu timpul, prin strădania credincioșilor și a preoților slujitori, capela a fost împodobită cu un iconostas, cu icoane pictate de pictorul Vasile Hudici, a fost înzestrată cu un clopot, iar în jurul ei a fost amenajat, începând cu anul 1971, un cimitir.    Pentru a răspunde nevoilor comunității ortodoxe, care a crescut considerabil sub aspect numeric, din dorința credincioșilor, în luna iunie 2008, au început lucrările de construcție din temelii a noii biserici, zidită pe locul vechii capele, care a funcționat mai bine de 50 de ani. Proiectul bisericii, care are formă de navă bizantină, cu un turn clopotniță a fost realizat de ing. Vasile Ofrim și ing. Daniel Plohod din Cluj-Napoca și poartã amprenta inegalabilei arte bizantine, care îi oferã privitorului șansa de a contempla imaginea veșnicei frumuseți a lui Dumnezeu. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, a fost realizat de către sculptorul Nicolae Câmpean din Sânmărghita-Dej, iar icoanele care împodobesc catapeteasma au fost pictate de către pictorul Alexandru Crișan. Întregul interior al bisericii a fost pictat între anii 2011-2012, în tehnica „a fresco” de către pictorul Alexandru Crișan și de echipa domniei sale. În prezent, în parohia ortodoxă Borhanci din Cluj-Napoca, sunt aproximativ 240 de familii ortodoxe. Construcția întregii biserici a fost realizată între anii 2008-2012, sub coordonarea vrednicului pãrinte Man Mircea Lucian, prin contribuția bunilor credincioși ai parohiei, a membrilor Consiliului parohial, care au fost și cei mai importanți susținãtori morali și financiari, în sprijinul cãrora s-au implicat cu generozitate și jertfelnicie, sponsori și donatori, alãturi de Guvernul României, Ministerul Culturii și Cultelor, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Județean Cluj. Donaţii prin SMS pentru Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj Pentru finalizarea Centrului de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj, cei care doresc pot contribui prin trimiterea unui sms la numărul unic 8840, începând de miercuri, 20 iunie 2012. Fiecare mesaj trimis în reţelele Orange, Cosmote şi Vodafone, valorează 2 euro, bani care vor intra în contul Centrului „Sfântul Nectarie”.Centrul „Sfântul Nectarie” este un proiect social demarat de sectorul social al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, sub îndrumarea Episcopului vicar Vasile Someşanul și își propune să ofere toate îngrijirile medicale şi spirituale necesare bolnavilor oncologici aflați în ultimele faze ale bolii. Clădirea, construită pe strada Cernei, din cartierul Mărăști va avea o suprafaţă construită de 398 mp şi o suprafaţă desfăşurată de aproape 2000 mp, unde vor fi amenajate o unitate Hospice cu mai multe saloane de internare, un centru de zi pentru adulţi şi un ambulatoriu de specialitate. Serviciile gratuite vor fi asigurate de o echipă interdisciplinară, formată din medici, preoţi, farmacişti, asistente medicale, asistente sociale, infirmiere şi voluntari, toţi contribuind, prin sprijin medical şi spiritual, la păstrarea calităţii şi demnităţii vieţii celor suferinzi şi a familiilor lor.Banii strânşi din donaţii vor fi utilizaţi pentru dotarea Aşezământului cu aparatură medicală. Preasfinţitul Episcop Vasile Someşanul a precizat că, în cazul în care banii necesari vor fi adunaţi, centrul va fi dat în folosinţă, cel târziu, în luna noiembrie a acestui an.