Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel: Egoismul produce moartea vieţii spirituale, iubirea şi dărnicia aduc împlinire

"Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât fiul lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne-a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălţăm la el, la viaţa cerească. Firea noastră cea slăbănogită, într-adevăr, avea nevoie de doctor, omul căzut de istoveală aştepta pe cel ce-i va întinde mâna, cel ce-şi pierduse viaţa aştepta pe dătătorul ei", arată patriarhul Daniel în Pastorală, citând din Sfântul Grigorie de Nyssa. PF Daniel mai spune că toţi oamenii care, prin credinţă şi botez, primesc pe Hristos ca mântuitor al lumii, devin fraţi şi surori în Hristos nu datorită unei înrudiri biologice, naturale, ci "prin înfierea dumnezeiască după har". "Prezenţa tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci şi smeriţi, în aceşti fraţi prea mici ai săi se explică prin iubirea sa milostivă şi smerită pentru fiecare fiinţă umană. Taina omului-frate ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm. În acest înţeles duhovnicesc al iubirii milostive ca poartă a mântuirii omului, anul 2012 a fost consacrat în Biserica noastră drept An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor", a adăugat PF Daniel în Pastorala de Crăciun.

PF Daniel vorbeşte şi despre perioada postului, în care oamenii s-au spovedit şi s-au împărtăşit."În timpul Postului Crăciunului, mulţi dintre dumneavoastră v-aţi învrednicit să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, primind astfel iubirea milostivă şi sfântă a lui Hristos. De aceea, împărtăşirea trebuie să ne facă milostivi faţă de nevoile semenilor noştri pentru care mântuitorul s-a născut, a pătimit, a murit şi a înviat. Omul care nu se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu, prin rugăciune, şi semenilor săi, prin fapte bune, sărăceşte spiritual şi se dezumanizează. De ce? Pentru că a pierdut sensul vieţii ca dăruire de sine", a arătat PF Faniel. Patriarhul a adăugat că românii creştini ortodocşi văd în colindătorii de Crăciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume, iar preoţii care poartă icoana Naşterii Domnului la casele oamenilor simbolizează pe păstorii de la Betleem, dar şi pe Hristos-Domnul, care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni şi aşteaptă ca şi noi să răspundem, cu bucurie şi iubire, la chemarea lui."Ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic astăzi la noi şi prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor şi bătrânilor abandonaţi, ale săracilor şi bolnavilor, ale oamenilor singuri şi întristaţi, flămânzi şi neajutoraţi. Prin urmare, mai ales în aceste zile, să urmăm îndemnul «colindului sfânt şi bun»: «Şi-acum te las, fii sănătos/ Şi vesel de Crăciun,/ Dar nu uita, când eşti voios,/ Române, să fii bun»", mai arată patriarhul în Pastorala de Crăciun.