Ce se bea şi ce se mânca în cârciumile de acum trei secole

Documentele istorice arată că înalta societate obişnuia să frecventeze anumite localuri considerate selecte, tâlharii aveau şi ei propria cârciumă, iar soliile şi ţăranii aflaţi în trecere prin Cluj mâncau şi beau la casele unde înoptau. Una dintre cârciumile în care călătorii puteau rămâne peste noapte era pe strada Mănăşturului Interioară, actuala Memorandului. Vechiul local aparţinea săsoaicei cunoscută sub numele de doamna Rasmann care este pomenită într-un document istoric din secolul XVII. “Într-un document din mijlocul secolului al XVII-lea scrie despre nişte români din Calata care au venit la Cluj şi au stat în gazdă, la o casă care era tot un fel de cârciumă, pe actuala stradă Memorandumului sau Mănăşturului Interioară, după denumirea de atunci. Există date istorice despre o doamnă săsoaică pe nume Rasmann unde mergeau românii în gazdă”, spune istoricul Vasile Lechinţan. Potrivit documentelor vechi, săsoaica Rasmann şi-a construit afacerea în urma afacerilor cu românii. “Ea spunea aşa: binecuvintează Doamne pe românii din Sălaj şi Braşov că prin ei m-am ridicat şi eu. Cred că făcea comerţ cu fier şi aşa a strâns bani”, este de părere Lechinţan.

Lumea selectă nu se distra oriunde

Istoricii subliniază că oamenii din clasele sociale bogate nu chefuiau oriunde ci preferau cârciumile selecte. Un astfel de local era Harom Lilium (La Trei Crini), în apropierea actualului sediu al Regionalei CFR. “Era o cârciumă elegantă, menţionată la începutul secolului al XIX-lea, unde este acum Biserica Reformată, vis a vis de Regionala CFR. Acolo mergea lumea mai selectă deoarece era o cârciumă mai elegantă decât altele”,  spune Lechinţan.

Tâlharii aveau propriul loc de distracţie

Dacă „lumea bună” a oraşului mergea La Trei Crini, tâlharii şi hoţii preferau altă cârciumă, nu departe de Harom Lilium. “Mai era în Cluj o cârciumă unde mergeau toţi tâlharii şi hoţii, undeva în centru, în zona Pieţei Avram Iancu. Acolo se distra lumea mai plebee a oraşului”, precizează istoricul clujean.

Mulţi dintre petrecăreţii de acum 300 de ani provocau scandaluri în oraş după ce ieşeau din cârciumi şi din acest motiv s-a ajuns la situaţia în care ţăranii nu mai aveau voie să intre în oraş decât dacă îşi lăsau la poartă uneltele de lucru. O astfel de bătaie este menţionată în documente în anul 1580. “Este menţionată o astfel de bătaie chiar între români, de exemplu la 1580 la o cârciumă care era aproape de actualul sediu al primăriei de pe Eroilor. Acolo s-au bătut cu lăncile ţăranii români din Feleacu cu cei din Iuru de Câmpie”, afirmă Vasile Lechinţan.

Ţăranii, “dezarmaţi” înainte să intre în oraş

Din cauza scandalurilor care se iscau după ce aburii alcoolului tulburau minţile petrecăreţilor, ţăranii nu mai aveau voie să intre în oraş decât după ce îşi lăsau uneltele la poartă. “În actuala Piaţă a Unirii sau Piaţa Mare după numele vechi se desfăceau multe mărfuri aduse inclusiv de ţărani. Ei nu puteau să intre oricum în oraş, ci doar după ce îşi lăsau furcile, coasele, topoarele şi alte unelte la poartă. Era un ordin care prevedea acest lucru pentru a evita bătăile după ce intrau în cârciumi şi se îmbătau”, subliniază Lechinţan.

Meniul de acum 300 de ani: vin şi carne

Istoricii clujeni spun că în secolele XVI-XVII, prin Cluj treceau numeroase solii care veneau din Moldova, Ţara Românească, Polonia, Florenţa şi mergeau la principe în Alba-Iulia. “Fiecare oraş liber, regesc cum era Clujul, pe unde trecea solia trebuia să fie găzduită pe cheltuiala municipalităţii. Am găsit că veneau solii, de multe ori, din Cetatea de Piatră Chioar, dincolo de Dej. Acest ţinut al Cetăţii de Piatră era în întregime românesc, doar două sate fiind maghiare. Acest ţinut era al principilor Transilvaniei, domeniul de unde aveau ei venituri”, povesteşte Vasile Lechinţan.

În drum de la Chioar spre Alba-Iulia solia trebuia să treacă prin Cluj. “Găsim informaţii despre solii care duceau slănini, pepeni, cu carul şi era obligat Clujul să îi găzduiască. Găzduitorii le dădeau băutură, mai ales vin, mâncare: carne de porc, de pui, găini. Este foarte interesant că românii posteau şi atunci autorităţile din Cluj cheltuiau un pic mai mult pentru că trebuia să facă rost de peşte, de varză murată să o călească. Socotirorul oraşului scria: am plătit atâţia bani pentru peşte şi varză călită deoarece ei ţin de legea românească (ortodoxie – n.red.)”, spune Lechinţan.

Solia era găzduită la una dintre casele din oraş pentru că nu exista o cârciumă sau un han al oraşului, iar autorităţile din acele vremuri plăteau pentru găzduire, băutură şi mâncare.

Cimitirul Central era un deal cu viţă de vie

În cârciumile secolelor trecute se bea în special vin făcut din producţia locală de struguri. Istoricii spun că exista o lege care interzicea introducerea în oraş a băuturilor din exterior, iar cei care erau prinşi că încălcau regulamentul rămâneau fără marfă. Butoaiele cu vin ale celui care era prins cu vin din afară erau golite. Acest privilegiu a continuat până pe la 1848. “Atunci se consuma în special vin, dar se şi făceau băuturi alcoolice precum cidrul, un fel de vin din fructe”, afirmă Lechinţan.

În urmă cu 300 sute de ani, Clujul era vestit pentru numeroasele vii din Hoia şi din zona unde acum este Cimitirul Central. În locul cimitirului era un deal cu vii.

Istoricii care au studiat perioada respectivă spun că nu au găsit date dacă se mânca sau nu în cârciumi, dar probabil că se întâmpla şi acest lucru pentru că documentele istorice spun că se desfăcea pe piaţă foarte multă carne prăjită în jurul secolelor XVII-XVIII, deci se cumpăra carne prăjită prin pieţe.

Cert este că oamenii acelor timpuri din Cluj aveau ce să mănânce şi ce să bea în cârciumi.