Actualitate
Învierea Domnului şi mângâierea celor suferinzi
În preajma celei mai mari sărbători creştine, Sărbătoarea Paştilor, ne adresăm tuturor creştinilor din Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Tuturor oamenilor din România şi din lume, folosindu-ne de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mânâgiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu”. (2 Corinteni 1, 3-4)
Şi nu-s puţini oamenii care se află în necazuri. Copii fără părinţi sau cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate; bătrâni bolnavi şi singuri, cu o pensie de mizerie; familii ajunse la pragul sărăciei care nu le mai îngăduie o viaţă decentă şi multe alte categorii de oropsiţi ai soartei.
Şi care-i mângâierea cu care noi suntem mânâgiaţi de Dumnezeu şi cu care-i mângâiem şi pe ei? Mângâierea constă în certitudinea că „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură a învierii celor adormiţi”. (1 Corinteni 15, 20) Mângâierea constă în certitudinea că, la vremea potrivită, şi noi vom învia. De fapt, „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii”, ne spune înţeleptul Solomon (Înţelepciune 1, 13). Moartea este un accident. Ea a intrat în lume datorită păcatului. Iar păcatul a tras după sine tot cortegiul de nenorociri care duc la moarte: suferinţa, boala, neputinţa şi toate necazurile legate de acestea.
Până la Parusie însă, aceste realităţi persistând în lume, noi suntem chemaţi să le ameliorăm atâta cât putem. În preajma Sărbătorilor Paştilor să ne gândim şi la cei ce suferă, la cei ce sunt în nevoi, la cei lipsiţi de mângâiere şi aşteaptă mângâierea noastră.
Cea mai frumoasă cântare din Slujba Învierii, plecând de la realitatea că în lume există mult egoism şi nepăsare, neînţelegere şi ură, chiar între oameni, care aparţin aceloraşi colectivităţi sociale sau politice, le dă tuturor îndemnul: „Ziua Învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm; să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
Vă dorim sărbători fericite şi binecuvântate, Hristos a înviat!