Despre credinţă, familie şi joc, cu „mama curcubeilor”

Clujeanca Amedeia Neamţu şi-a lansat recent şi la Cluj-Napoca volumul de debut „Poveşti colorate din ţara curcubeilor”, carte ce conţine şapte povestiri pentru copiii între 4 şi 100 de ani, aşa cum susţine autoarea. Poveştile îi aduc în prim-plan pe „curcubei”, „acei aventurieri mici cât un degeţel care iubesc bucuria şi copiii şi pot transforma orice zi într-o zi excepţională, fiind capabili să schimbe o lume întreagă”.

Amedeia Neamţu nu este doar „mama curcubeilor”, ci şi antreprenor. Absolventă a Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, ea a lucrat doi ani ca reporter iar apoi alţi doi ani la o editură, până când a decis să schimbe macazul şi, împreună cu soţul ei, au accesat zona de antreprenoriat. Amedeia este şi co-fondator al conceptului 11EVEN, asociaţie care dezvoltă activităţi prin care este încurajată creşterea personală a membrilor comunităţii.

În ceea ce-i priveşte pe curcubei, Amedeia Neamţu povesteşte cum au apărut şi ce pot ei să facă.

Reporter: Cine sunt aceşti „curcubei”, de unde vin şi ce pot să facă?

Amedeia Neamţu: Curcubeii sunt niște mici personaje, care seamănă perfect cu noi, cu copiii noștri. Ceea ce îi face speciali este dorința lor de a transforma obișnuitul fiecărei zile în ceva excepțional. Așa cum am putea face și noi...

Curcubeii au pornit din camera fetițelor noastre și își doresc să ducă peste tot cu ei mesaje colorate, pentru toți cei ce iubesc poveștile.

R: În ce măsură spun curcubeii o poveste şi pentru părinţi, nu doar pentru cei mici?

AM: Aşa cum am scris şi pe povesticolorate.ro, curcubeii vor să spună poveşti copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 100 de ani. Bucuria şi frumuseţea copilăriei nu ţin neapărat de numărul de ani, ci de o stare a sufletului, de o inocenţă a privirii si de capacitatea de a ne bucura de magia fiecărei zile.

R: S-au născut cumva curcubeii aceştia mici, veseli şi coloraţi şi din nevoia unor poveşti mai „altfel” pentru fetele dumneavoastră? Şi mă refer aici la poveştile clasice, pe care tot mai mulţi părinți le evită în ultima vreme.

AM: Bună întrebare. Da, am vrut niște povești „altfel” pentru fetițele noastre. Îmi doresc tare de tot ca fiecare dintre ele să poarte „curcubei” în buzunare și în inimă. Adică să nu uite mesajele pe care aceste povești le dăruiesc, mesaje care vorbesc despre dragoste, despre dorința de a ajuta, despre iertare, bucurie, compasiune, credință... Cred că sunt „comori” pe care orice părinte le dorește în viața copiilor săi.

Noi am trecut și prin faza poveștilor clasice, unele ne-au plăcut, altele au generat discuții interminabile pe tema „morții”. Vezi „Albă ca Zăpada” pe care mama vitregă se tot străduiește să o omoare și multe alte povești în care moartea este la tot pasul, sau a altor asemenea subiecte. De mulți ani, fetițele noastre ascultau povești, însă după ce stingeam seara lumina, era momentul când trebuia să le creez lumi așa cum și le doreau ele. Îmi dădeau teme pe care eu trebuia să „brodez”... Așa au apărut și curcubeii, în primul rând din nevoia și dorințele lor.

R: Vorbiţi-ne despre importanţa jocului în dezvoltarea inteligenței emoţionale a celor mici. Aţi descoperit acest lucru inventând poveşti, sau aţi început să inventaţi poveşti cunoscând beneficiile jocului?

AM: Perioada în care ne putem bucura de jocuri, alături de copiii noștri se poate prelungi până la orice vârstă. Sigur, fiecare etapă a creșterii și dezvoltării lor are anumite tipologii de activități. Așa că depinde de disponibilitatea noastră, a părinților, să le stimulăm imaginația și creativitatea prin intermediul jocurilor. De altfel, toți specialiștii vorbesc despre importanţa imensă a jocului în dezvoltarea emoțională cât mai sănătoasă a viitorului adult.

Nouă ne place să ne jucăm tot felul de trăznăi, unele învățate, altele inventate. Jocurile curcubeilor au venit, parcă, de la sine. S-au așezat singure în povești, pentru că fac parte din ceea ce micii curcubei sunt, din ceea ce fac în fiecare zi. 

R: Aveţi trei fete, sunteţi scriitor şi antreprenor. Cum le faceţi pe toate?

AM: Unul din cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în viață a fost legat de stabilirea priorităților. Și mai ales de a mă organiza și a acționa în funcție de aceste priorități. Credința și familia au fost, de departe, pe primul loc. Și despre asta e vorba: credința îți scaldă viața în iubire, în dorința de a-i ajuta pe cei din jur... Însă, așa cum spun și curcubeii, nu este destul să vrei să ajuți, să te oprești la sentimentul de compansiune. E nevoie de acțiune! Așa văd eu zona de antreprenoriat: îmi oferă resursele pentru a ne susține familia, pentru a acționa acolo unde este nevoie... Și marele avantaj este că iubesc ceea ce fac, îmi plac oamenii și învăț multe lucruri grozave de la ei.

Iar cu partea de a scrie... a fost prima și marea mea iubire. Am scris de când am învățat să scriu... Și acum scriu de câte ori pot: nopțile, când în casă e liniște, la conferințe - am atenția destul de distributivă, când călătoresc...

R: Povestiţi-ne puţin despre fiecare „Amedeia” – mama, soţia, femeia de afaceri, scriitoarea.

AM: Sunt o mamă normală (sper!) ca orice altă mamă care își iubește copiii și înțelege că investițiile pe care le face sunt pe termen lung. Mă străduiesc să rămân eu și să păstrez familia în echilibru, cred în dragoste, cred în disciplină și în faptul că putem face lumea asta mai bună.

Ca și soție sunt conștientă că orice relație presupune o investiție permanență. Spunea cineva că relațiile sunt că florile din grădină: atâta timp cât le îngrijești, florile vor fi frumoase, parfumate... Dacă le lași să crească de la sine, totul va fi la voia întâmplării. Așa e și cu relația cu soțul meu: suntem căsătoriți de 13 ani și am învățat că dragostea este de fapt un verb.

Cum sunt ca scriitoare îi vor ruga pe cei care au citit „Poveștile colorate” să ne spună.

R: Aveţi un sfat (sau mai multe) pentru alte mame care simt, poate, că le lipseşte imaginaţia pentru a inventa poveşti pentru copiii lor, cu toate că şi-ar dori acest lucru?

AM: Nu cred că e nevoie să dau sfaturi mamelor sau altor femei, pentru că, din fericire, suntem atât de diferite. Fiecare din noi avem „darurile” noastre şi e important să le identificăm şi să le folosim la maxim. Asa că, dacă zona de creativitate sau imaginaţie nu e punctul forte al fiecărei mame... de aceea s-au născut curcubeii!