Incursiune în Clujul medieval, interbelic şi comunist - FOTO

Monitorul de Cluj vă poartă într-o incursiune a Clujului de odinioară de la evul mediu şi până în perioada comunistă. Documentele istorice arată că cetatea Clujului era o adevărată fortăreaţă apărată de şanţuri cu apă şi poduri care se ridicau noaptea.

”Cetatea Clujului era înconjurată de un șanț mare de apărare, plin cu apă. Și la porți erau poduri, care se ridicau noaptea. Clujul a avut mai multe porți în Evul Mediu, care s-au dărâmat de-a lungul timpului ca să poată trece cu trăsurile și cu mașinile. Avea patru porți mari: poarta Mănășturului ( la capăt la Memorandumului, unde este Universitatea Tehnică), poarta Străzii Lungi (unde este Prefectura), poarta Podului (strada Regele Ferdinand), iar a 4-a era cea din mijloc (unde este Casa Armatei)” spune istoricul Vasile Lechințan. Se pot vedea urme ale Cetății Clujului pe strada Potaissa, pe strada Avram Iancu, la Turnul Croitorilor și în alte câteva locuri. 

Regele Ferdinand, cea mai veche stradă din România

Potrivit istoricilor, strada Regele Ferdinand, care se numea ”Ulița Podului”, este cea mai veche stradă atestată documentar de pe întreg teritoriul României. “Ar trebui să se revină la denumirea iniţială pentru a se păstra conotaţia istorică, oferindu-se altei străzi numele de Regele Ferdinand”, a mai adăugat Lechinţan.

Românii nu aveau voie în cetate

În Evul Mediu, Clujul avea o întindere mult mai mică față de cea de acum, fiind împărțit în doar câteva cartiere. Unul dintre ele era locuit în întregime de sași, numindu-se Hostat și se întindea între podul de peste Someș de pe strada Horea și locul unde în prezent se află gara. În ceea ce îi privește pe sași, după recensământul din 1456, s-a ajuns la concluzia că majoritatea proprietarilor de case erau germani. De asemenea, pe strada Napoca erau înregistrate trei nume maghiare, iar restul erau sași. Românilor li s-a permis să intre în cetate abia în anul 1848.

Cartierul Străzii Mănășturului era format din strada Mănășturului. Aceasta era împărțită în două, cea interioară și exterioară cetății. Cea interioară cetății era actuala Memorandumului, iar actuala Moților era cea din afară. Mănășturul era un târg separat de Cluj, unindu-se cu acesta abia în 1859.

Vechile biserici, un martor al luptei românilor pentru dreptate

Biserica Sfântul Mihail, situată în Piața Unirii a început să fie construită în anul 1380 și este cea mai veche construcție atestată documentar. ”A suferit mai multe transformări de-a lungul timpului. Spre exemplu, avea două turnulețe mici care într-un incediu au ars, iar în anul 1830 se face actualul turn al bisericii” declară Vasile Lechințan. Construcția noului turn a poziționat-o pe locul al doilea, ca înălțime, printre edificiile de cult din România.

Biserica Bob, cu hramul „Învierea Domnului”, este prima biserică greco-catolică construită în Cluj și cea mai veche biserică românească din oraș. Numele bisericii provine de la episcopul Ioan Bob, nobil român, ajuns episcop greco-catolic al Blajului, care a finanțat construcția lăcașului, între anii 1801-1803. În această biserică s-au căsătorit Ștefan Micle cu Veronica. Desigur, vorbim despre Veronica Micle, ”scumpa doamnă” a lui Mihai Eminescu.

În schimb, biserică ortodoxă, le-a fost permis românilor să construiască abia în anul 1795, însă în afara cetății.  Lăcașul se află acum pe strada Bisericii Ortodoxe numărul 12, fiind situată într-o grădină mare, printre flori și mormintele unui vechi cimitir ortodox. 

Drumul spre modernizare

În perioada interbelică, singura construcție românească din centru era clădirea în stil bizantin, situată pe strada Napoca, înainte de Hotel Continental. ”Este singura clădire din acea perioadă făcută de români”, spune Vasile Lechințan.

În cartierul Grigorescu, au locuit numeroase personalități, printre care și Victor Deleu – personalitate importantă a istoriei noastre, care a luptat pe front în Primul Război Mondial și a luptat pentru Marea Unire, şi fost primar al Clujului în perioada interbelică. În prezent, casa acestuia, situată pe strada Eremia Grigorescu, este în paragină și după cum spune și istoricul Vasile Lechințan, aceasta ar putea fi transformată într-o importantă casă memorială.

Iris, primul cartier de blocuri

Construcțiile de blocuri încep undeva prin anul 1955, în Iris, pentru a oferi locuințe muncitorilor de la fabrici și câteva pe strada Dorobanților. Acestea sunt ușor de observat datorită faptului că au acoperișuri.

Mănășturul a fost localitatea cu cea mai mare rezistență din Europa împotriva regimului comunist. Din acest motiv, chiar în zona Fabricii de Bere, puseseră o pancardă pe care scria: ”Până aici democrație, de aici începe Mănășturul”.

Articol scris de Bianca Tămaş, studentă Jurnalism, FSPAC-UBB, anul II