Început de an şcolar şi pentru elevii romi de la Pata Rât

Curtea Şcolii Gimnaziale „Traian Dârjan” din cartierul clujean Someşeni s-a umplut de elevi şi părinţi, majoritatea de etnie romă. Mulţi dintre ei locuiesc lângă rampa de gunoi a municipiului, de la Pata Rât, iar pentru copii şcoala înseamnă singura şansă de a scăpa din mediul în care sunt trăiesc. La şcoală nu învaţă doar să scrie sau să citească, ci şi cum trebuie să se comporte, să fie disciplinaţi sau chiar să se spele.

Claudiu Rostaş are opt ani şi aşteaptă cuminte alături de surioara sa, Alexandra, cu doi ani mai mică, protejaţi de braţele tatălui. Îmbrăcaţi în treninguri, copiii se bucură de începerea noului an şcolar. Băieţelul este în clasa a II-a, iar fetiţa în clasa zero. Locuiesc lângă rampa de gunoi de la Pata Rât, iar tatăl lor, care este zilier, a făcut eforturi pentru a-i îmbrăca pentru prima zi de şcoală.

„O ducem greu, îs om necăjit, nevasta a decedat. Copiii nu au ghiozdane, nici caiete, de unde bani? Poate or primi. De-abia le-am cumpărat hăinuţele de pe ei. Vor să meargă amândoi la şcoală să înveţe. Şi eu am făcut cinci clase. Măcar ei să scape de pe rampă, să nu ajungă ca mine, dacă învaţă”, spune Claudiu Rostaş, tatăl.

Ce vor să se facă când vor fi mari

Băieţelul spune că i-a plăcut în clasa I şi aşteaptă nerăbdător să vadă ce va fi într-a II-a. Vrea să se facă pompier când va fi mare, pentru că îi plac maşinile roşii, cu sirene.

Flaviu este proaspăt elev de clasa întâi şi a venit la ceremonia de începere a anului şcolar însoţit de o mătuşă. Strânge în mână un buchet de flori pentru învăţătoare. „Îmi place la şcoală, vreau să învăţ să scriu şi să citesc. Când cresc mai mare vreau să mă fac mecanic auto, să repar maşini, nu vreau să lucrez pe rampă”, spune băieţelul.

Părinţii i-au cumpărat ghiozdan şi rechizite şi fac eforturi pentru ca acesta să aibă condiţii pentru a învăţa.

În curte, o fată înăltuţă, de 12 ani, se pregăteşte de clasa a V-a. Raveca stă cuminte lângă mama sa, aşteptând să intre în clasă. Învaţă foarte bine, are numai note de 9 şi 10 şi recunoaşte că îi place matematica, deşi nu ar putea explica de ce. Abia a aşteptat să înceapă anul şcolar şi să înveţe, pentru că visează să termine liceul, să devină învăţătoare şi să îi ajute pe copiii din comunitatea de romi.

„Om locui noi la Pata Rât, dar ne trimitem copiii curaţi la şcoală, îi curăţim acasă de necazuri, nu la şcoală, să ne facem de ruşine. Suntem noi ţigani, dar avem şi noi un pic de mândrie. Ştim că trebuie să fie igienici. Aşa îi trimitem pe copii la şcoală, curaţi. Unii învaţă bine, alţii nu. Băieţilor nu prea le place şcoala, dar fetelor le place mai mult. Le punem şi de mâncare, chiar dacă primesc lapte şi corn”, spune Cornelia Bechi.

Familia trăieşte numai din alocaţia celor trei copii mici şi dintr-un salariu al fiicei mai mari. Părinţii au lucrat pe rampa de gunoi, la sortat deşeuri, dar cum aceasta s-a închis, au rămas fără surse de venit. Se descurcă cum pot, dar pun în prim plan interesul copiilor.

Vedeta şcolii

În clasa a II-a a intrat şi una dintre vedetele şcolii, Anca Bocretaş, care a obţinut anul trecut locul I pe ţară la Olimpiada de Limba Romani. Şi ea vrea să ajungă învăţătoare.

„Este o elevă foarte bună, a fost premiantă, familia se implică foarte mult în creşterea copilului, chiar dacă au o situaţie precară. Părinţii îi doresc să aibă un viitor mai bun decât al lor şi o încurajează să înveţe. Este importantă limba romani, pentru că este limba lor maternă. Dacă noi, prin copiii noştri, nu încercăm să o ducem mai departe, se pierde. Copiii învaţă şi despre istoria romilor şi despre tradiţii, iar Anca este un exemplu pentru ei”, susţine învăţătoarea Claudia Lăcătuş.

Pe lângă a-i învăţa să scrie şi să citească, copiii sunt învăţaţi cum să stea în bănci, să fie disciplinaţi, să fie curaţi, să mănânce civilizat.