„Vreau să îmi omor colegul de cameră”. Ghid de supravieţuire pentru studenţii mulţi din camerele mici

Cam aşa e povestea lui Gabriel B., fost rezident al căminului 16. Pe lângă oficiul în care învăţa să facă patinaj artistic pe ulei şi un coleg de cameră care folosea caserole cu mâncare pe post de opritoare pentru uşă, Gabriel a spus că cel mai mult îşi ura colegii când se trezeau dimineaţa, la prea puţin timp după ce el venea dintr-un club. „După vreo lună am aruncat eu toate caserolele cu mâncare veche de 2 luni pentru că nu se mai deschidea uşa”, şi-a adus el aminte.

Rucsandra P., pe de altă parte, are peripeţii din Economica doar cu produse de curăţat. „În primul an am ieşit cu colega de cameră să cumpărăm chestii pentru curăţat. Şi când am ieşit am nimerit fix în faţa mulţimii adunate pentru protestul Roşia Montană. Am început să ne agităm şi noi cu măturile şi găleata în mâini. Am mers aşa vreo 15 minute până la cămin.” Povestea ei, totuşi, a început cu dreptul şi s-a terminat cu stângul. „În anul doi m-am certat cu prietenul uneia din colege şi ea nu a mai vorbit cu mine un an”, a conchis Rucsandra.

Ne-am bătut capul noi şi am venit cu nişte idei care să le facă tuturor viaţa mai uşoară. Nu de alta, dar unele poveşti despre care am mai auzit la cafea ne-au cam făcut să ne scărpinăm pe după urechi legat de cum anume rămân toţi în viaţă până la sfârşitul anului.

Sfatul numărul UNU sună cam aşa: Comunicaţi, comunicaţi, comunicaţi

E cam greu să te înţelegi bine cu o persoană despre care nu ştii absolut nimic. Nu spunem că ar trebui să deveniţi cei mai apropiaţi confidenţi sau să vă trataţi reciproc de parcă celălalt e vreun soi de psiholog. Dar ia gândeşte-te cât de frumos ar fi dacă ai decoperi că tu şi cu colegul tău aveţi aceeaşi obsesie nebună pentru pizza cu ardei iute. Sau poate afli că şi colegei tale de cameră îi place îi plac la fel de mult filmele cu supereroi. Măcar aşa ştiţi că aveţi un subiect comun de la care să începeţi să clădiţi o relaţie. Prietenii buni se câştigă şi relaţiile cu ei se cultivă, zilnic. Onestitatea e cheia. Spune-i ce te deranjează, vorbiţi despre ce vă place să faceţi şi stabiliţi activităţi împreună. Măcar cele de curăţenie.

Sfatul DOI, cu două principii: „Sharing is caring” dar „Nu da cu piatra în geam că nu e bicicleta ta”

În traducere liberă, vezi ce poţi împărţi cu colegul de cameră, în afară de spaţiu, şi spune-i foarte clar ce anume e de neatins. Poate puteţi împărţi costul produselor de curăţenie dar absolut nimeni nu poate pune mâna pe păturica ta pufoasă şi verde. Cel mai important aspect în a avea o relaţie bună de trăit împreună este ca niciunul din voi să nu se simtă sufocat. Ai nevoie de colţul tău şi lucrurile tale, printre care să te retragi atunci când vrei un pic de linişte şi pace. Explică-i colegului că Pokemingea de pluş e singura care te relaxează după un examen şi va înţelege că nu poate testa legea gravitaţiei de la etajul 3 cu Pokemingea pe post de subiect.

Sfatul TREI: Timpul tău e vital

Nu îi datorezi colegului tău de cameră toată atenţia ta şi nici colegei toate orele din zi. Ai dreptul să spui nu şi să refuzi o invitaţie de a petrece şi mai mult timp împreună. Dacă vă înţelegeţi bine de la început şi aveţi chimie împreună, problema este pe jumătate rezolvată. Doar să nu uitaţi niciunul că aveţi nevoie să existaţi şi în afara camerei de cămin. Ieşi la o plimbare de unul singur, scoate-ţi vecina de vis-a-vis de culoar la un film, ieşi la un suc cu colegii de grupă de la facultate. Trăieşte. Ideal ar fi să vă înţelegeţi la fel de bine separat cum vă înţelegeţi şi împreună. Cam ca într-un cuplu. Gândeşte-te că aşa vei dobândi informaţii despre cum funcţionează o pereche, chiar şi în cele mai crunte momente.