Cheia succesului românesc prin preparate turceşti

Întâlnirea a avut loc ȋn cadrul restaurantului de tip fast-food, care este micuţ, cu doar câteva mese albe şi cu un decor simplist, dar intim. Mirosurile ȋmbietoare de mâncare turcească şi grecească domneau ȋn ȋncăpere şi puteau face pe oricine să poftească la preparatele localului.

Afaceristul este originar din Cluj-Napoca, dar o bună bucată de timp a locuit ȋn Londra şi în Irlanda, doar că dorul de casă l-a ȋmpins să revină ȋn ţară. “Îmi este drag Clujul, voiam să vin acasă”, a declarat el.

La prima vedere, Adrian Torop dă impresia unui bărbat dur şi hotărât, chiar oarecum neprietenos. Însă, stând de vorbă cu el, ȋţi dai seama că este un om ambiţios, care ȋşi doreşte un trai mai bun. Este un om cu glumele la el. Este, de asemenea, o persoană căutată, telefonul sunându-i destul de des. Este uşor de observat că relaţia sa cu angajaţii este una bună, discutând lejer şi cu umor cu aceştia.

Afacerea sa a fost ȋnfiinţată ȋn 2012, din dorinţa de a avea un job satisfăcător, care să ofere stabilitate financiară pentru sine şi familia sa. Întrebat dacă este mulţumit de afacerea sa, proprietarul a spus că da, că este o afacere ok şi profitabilă, doar că generează foarte mult stres şi bătaie de cap, ȋn special cu angajaţii. “Trebuie să fii mereu atent la oamenii pe care ȋi angajezi, să urmăreşti să fie de calitate şi să nu fure”, spune Adrian când este ȋntrebat ce probleme pot genera angajaţii.

Momentan are 15 angajaţi, iar el, ȋn momentul interviurilor, caută trei calităţi la aceştia: să fie serioşi, să nu mintă şi să fie curaţi. A spus, de asemenea, că schimbă des personalul, deoarece mereu ȋntâlneşte oameni care nu corespund cerinţelor sale şi cu aceştia el nu poate lucra.

Este familiarizat cu munca, a ȋnceput lucrul de la vârsta de 18 ani, când a plecat ȋn Anglia şi a lucrat ca şofer pe tir o perioadă lungă de vreme. În 2005, acesta se afla ȋn Irlanda, dar a revenit ȋn Londra, urmând ca mai târziu să se ȋntoarcă ȋn România cu banii strânşi din străinătate.

Are o fată de 11 ani, care este plecată momentan cu mama sa ȋn America. Întrebat dacă ar dori ca fiica lui să continue ceea ce face el, să fie implicată ȋn afacerile sale, a zâmbit şi a clătinat vehement din cap, zicând clar: “Nu. E o muncă destul de obositoare. Meseria o să şi-o aleagă singură. Eu nu o forţez să facă nimic. Îi place tenisul, sper să reuşească ȋn direcţia aceasta, dar cel mai bine este să laşi omul ȋn pace, să nu pui presiune pe el”, spune bărbatul.

Susţine că este mulţumit de munca sa din aceşti ultimi ani, doar că mereu există loc şi de mai bine. “Dacă ar fi să o iau de la capăt cu altă afacere, nu ar mai fi o shaormerie, ci m-aş axa pe altceva mai simplu şi nu aş ȋncepe-o ȋn România”, afirmă afaceristul cu o grimasă, accentuând ultimele cuvinte. Acesta a expus şi faptul că ȋn România este foarte greu până ȋţi poţi ȋnfiinţa o firmă, deoarece tot procesul este foarte lent şi ȋntocmirea actelor i-a luat mult timp, plus că impozitul anual este unul mare. ”Sunt foarte dezamăgit de statul român ȋn privinţa autorizaţiei şi a actelor. Numai eu ştiu cât am umblat ca să pun totul pe picioare.”

Ceea ce ȋl motivează să continue cu acest bussiness este, nu sursa de bani, ci faptul că este fericit când oamenii revin, fiindcă le-a plăcut mâncarea. “Sunt mulţumit pentru că le place oamenilor şi pentru că toţi spun că e cea mai bună bucătărie turcească din oraş.”

Adrian Torop munceşte non-stop pentru a-şi ţine afacerea prosperă. Angajaţii săi au spus că ȋn ultimele două săptămâni, patronul a muncit cot la cot ȋmpreună cu aceştia, la servirea clienţilor, aşadar nu se dă ȋn lături de la muncă.

Prin comparaţie cu celelalte restaurante ale Clujului cu specific turcesc, acesta a adus ȋn restaurantul său şi un preparat grecesc pe care ceilalţi nu ȋl au: Gyros.

Articol scris de Eliza Nuţu, studentă la Jurnalism, FSPAC-UBB, anul II