Drapelul lui Avram Iancu, o mare țeapă. Ce spun istoricii despre obiectul care urmează să fie scos la licitație drept ”un obiect de patrimoniu național”?

În ciuda faptul că în cadrul expoziției de o zi a drapelului, reprezentanții casei de licitații Artmark și alte persoane interesate au adus argumente care să arate plasarea în perioada și locația lui Avram Iancu, mai exact în perioada revoluției din 1848, specialiștii vin cu contraargumente în ceea ce privește steagul.

În 1848, culorile românilor nu erau roșu, galben și albastru

Atât Vasile Lechințan, cercetător la Arhivele Statului, cât și istoricul Gelu Neamțu, susțin că în acea perioadă, culorile specifice românilor nu erau roșu, galben și albastru.

”Primele culori care au apărut pe steagul românilor au venit din Munții Apuseni. Moții au venit la Blaj cu steaguri în culorile roșu, alb și albastru. După ce au folosit aceste culori au fost probleme în cadrul Dietei Transilvania, deoarece grofii și baronii i-au acuzat pe români că și-au luat steagul rușilor și al sârbilor. Barițiu a fost direct implicat în acest scandal”, spune Gelu Neamțu.

Istoricul a publicat de asemenea un studiu amplu, ”Simboluri Naționale din Timpul Revoluției de la 1848” care tratează chiar astfel de probleme, precum cea a culorilor steagului. Discutându-se despre Adunarea Națională de la Blaj, în studiu scrie: ”Adunarea era marcată de numeroase steaguri românești (roșu, alb, albastru). Pe ele se aflau diverse inscripții: Virtutea Română Reînviată, Libertate și independență națională, Credința ne-nfrântă cătră națiune și tron, Nicio uniune cu țara ungurească”.

Drapelul, un simplu prapor

Deși reprezentanții casei de licitații au încercat să dea un simplu prapor de biserică drept un drapel important pentru istoria românilor, specialiștii spun că nu este altceva decât atât: un prapor.

”Părerea mea, conform documentelor, fiindcă există corpusuri de documente în care se spune clar că steagul românilor la 1948 avea culorile roșu, alb, albastru. Nu se pomenește de altceva. Părerea mea este că nu-i altceva decât un simplu prapor de biserică”, explică Gelu Neamțu.

”Eu cred că e un respectabil prapor cu tricolorul românesc, dar nu poate fi al unei legiuni a lui Avram Iancu tocmai pentru că are această formă de prapor”, spune Vasile Lechințan.

Nu era timp pentru prapori

Deși în Evul Mediu se obișnuia ca drapelurile de luptă să fie purtate la bătălii, istoricul Vasile Lechințan susține că în acea perioadă oamenii nu aveau timp să poarte drapele la luptă, iar legiunile nu aveau sedii unde ar fi putut să le țină.

”În plus, pe vremea aceea nu umblau ca și în Evul Mediu cu drapelele la luptă. Atunci nu aveau timp de așa ceva pentru că trebuiau să atace inamicii și nu aveau timp să umble cu prapori în luptă. Sau să spunem că ar fi avut un drapel. Dar unde l-ar fi ținut?”, spune Vasile Lechințan.

Sub steagul împăratului

În anul 1848, românii din Transilvania se aflau sub stăpânire austro-ungară, fiind nevoiți să accepte o stăpânire feudală care se baza pe un sistem barbar, unic în Europa prin care românii erau răpiți de orice fel de drepturi politice. Ei nu erau acceptați, doar tolerați.

În ceea ce privește legiunile transilvănene,  acestea luptau în numele împăratului din Viena.

”De la 1848, românii luptau sub steagul împăratului Austro-Ungariei, deci nu aveau steagul propriu”, explică cercetătorul.

Presupusul ”Drapel al unei legiuni al lui Avram Iancu” ce, teoretic, datează din anul 1848, va fi pus spre vânzare în cadrul unei licitații miercuri, 3 februarie, în București, iar preţul porneşte de la 5000 de euro.