Planul pentru un Dezastru Urbanistic Generalizat. Arhitectul Şerban Ţigănaş despre “periferizarea Clujului” - GALERIE FOTO

Cei care au cel mai mult de suferit din cauza inconsecvenţei urbanistice caracteristică municipiului Cluj-Napoca sunt oamenii “simpli”, care se trezesc cu un “monstru” de 5-10 etaje pe strada lor unde sunt doar case, oamenii “simpli”, care îşi cumpără un apartament într-un cartier nou, după ce constructorul le-a promis că vor avea drum asfaltat, dar de fapt au doar o uliţă plină cu noroi şi exemplele ar putea continua.

Cartierul Bună Ziua s-a ridicat din nimic

Arhitecţii clujeni consideră că tot Clujul este un exemplu viu al inconsecvenţei şi dezordinii urbanistice. Totuşi, cartierul Bună Ziua care în urmă cu câţiva ani era doar un câmp gol este etalonul ratării urbanistice din municipiu. “Este greu de spus care este zona cea mai bolundă pentru că peste tot perimetrul Clujului s-a construit în aceeaşi manieră, zonele seamănă între ele. Nu pot să spun că există un epicentru al ratării. Ratarea ne îmbracă, ne înfăşoară. Aş putea da ca exemplu zone în care s-a construit intens şi de la care s-a sperat ceva şi a ajuns cu totul altceva. Zona Bună Ziua care are o axă care ar trebui să fie un bulevard, dar de fapt e un semi stradă, cu trotuar pe o parte şi cu şanţ pe partea cealaltă, cu o brumă de transport în comun, cu un parcurs total dezagreabil. Acesta este un exemplu pur pentru că la începutul anilor ’90 acolo nu era nimic, iar acum există mii de locuinţe şi alte funcţiuni”, afirmă arhitectul Şerban Ţigănaş.

Decizia discutabilă a Consiliului Local din 1997

În încercarea de a găsi un răspuns la acest haos urbanistic care frământă oraşul de aproape 26 de ani, am cerut părerea unor arhitecţi. Cauza dezordinii urbanistice care persistă de atâţia ani în Cluj-Napoca trebuie căutată în urmă cu aproape 20 de ani, când Consiliul Local a stabilit perimetrul intravilan într-o manieră speculativă. “Toată această inconsecvenţă are la bază un gest absolut discutabil şi de la care provine tot ce am păţit ca urbanism în acest oraş şi care s-a întâmplat în 1997-1998, când Consiliul Local de atunci a stabilit perimetrul intravilan într-o manieră speculativă şi aleatorie, adică au introdus în intravilan mii de metri pătraţi de teren agricol, neurbanizat, crescând valoarea acestui teren de peste 10 ori, îmbogăţindu-i pe proprietarii cunoscuţi şi încă necunoscuţi pentru că retrocedările au urmat şi după aceea, fără ca acestea să aducă plus valoare”, explică arhitectul Şerban Ţigănaş.

Un intravilan prea mare a dus la un haos imobiliar

Intravilanul fiind mult mai mare decât era necesar, s-a ajuns ca fiecare să construiască pe bucăţele de teren care ulterior nu au mai putut fi legate coerent cu infrastructura. “Pur şi simplu ai recuperat un teren care era păşune şi acum a devenit teren de construcţii şi te-ai îmbogăţit fără să faci nimic. Acest lucru a pus în situaţia ca un teritoriu imens,care după 15 ani de construire cât a durat Planul Urbanistic General anterior, s-a dovedit de fapt că teritoriul Clujului a fost mult prea mult, chiar în condiţiile în care s-a construit masiv, au rămas suprafeţe enorme încă libere, deci nu era necesar să se stabilească un intravilan atât de mare. A disipat astfel eforturile constructive peste tot, adică fiind atât de mare suprafaţa asta care s-a băgat în intravilan, fiecare a făcut o casă, un mic ansamblu aici, dincolo, punând oraşul în imposibilitatea de a-l lega coerent cu infrastructura”, afirmă Ţigănaş.

Asistăm la periferizarea Clujului

Ca urmare a deciziilor discutabile ale Primăriei s-a ajuns la un stil de a construi incoerent, iar de aici până la periferizarea oraşului nu a fost decât un pas. “S-a creat o uriaşă periferie, mi se pare că asistăm la o periferizare a Clujului, cu infrastructură precară, cu străzi mult mai proaste decât străzile care s-au făcut acum 100 de ani. Există şi o gândire “gospodărească” în care îmi înfig gardul cât mai în faţă şi las o uliţă prin care de abia mai trec. Toate tipurile acestea de gesturi au dus la un oraş care este departe de a fi oraş, adică marea majoritate a zonelor care s-au construit în Cluj sunt suburbane”, mai spune Ţigănaş.

Administraţia publică, complice uneori la jocurile imobiliare

Potrivit arhitectului clujean, “dezvoltatorii imobiliari s-au prins foarte bine că dacă regulile jocului sunt aceleaşi pentru toţi câştigă acela care încalcă regulile. Acesta a fost jocul imobiliar, pe care administraţia publică nu a reuşit să îl ţină în frâu, de multe ori a fost şi complice cu jocul acesta şi uneori a fost incapabilă şi incompetentă să înţeleagă ce se întâmplă şi să se prindă de aceste lucruri numai după ce au produs efect, adică la ani de zile după ce s-au aprobat”.

Noul PUG nu poate aduce lucrurile la normal

Deşi avem PUG nou de aproape doi ani, se construieşte în continuare la fel, apar în continuare proiecte imobiliare de blocuri între case care şi reuşesc să treacă de multe ori de votul consilierilor locali. “Este foarte greu de schimbat regula şi foarte greu de găsit, deşi s-au încercat astfel de lucruri, o coerenţă care să aducă lucrurile pe un făgaş acceptabil, dacă nu foarte bun. Aceasta încearcă noul PUG, dar nu ştim dacă va reuşi pentru că după ce 25 de ani s-a construit în maniera asta ne mai trebuie încă câteva zeci de ani ca să avem o normalizare. Deocamdată, PUG-ul acesta a creat numai nemulţumiri pentru că lumea se simte frustrată pentru că dacă cei dinainte au putut trişa ei nu mai pot trişa. Acesta este sentimentul acum şi unii îl consideră nedreptate, alţii se apără cu conexiunile politice şi presează în felurite moduri”, explică Şerban Ţigănaş.

Localităţile au rămas fără terenuri publice

O altă problemă semnalată de arhitecţi este ieşirea administraţiei publice locale din dezvoltarea imobiliară a oraşului. În acest fel se creează doar una din faţetele haosului imobiliar: apariţia unor cartiere fără infrastructură. “Nu este deloc roz situaţia în intravilanul oraşului pentru că acum participăm la o ieşire 100% a administraţiei din problema imobiliară. Se doreşte o dezvoltare doar cu bani privaţi şi cu interes privat. Un exemplu foarte concret care s-a întâmplat în toată ţara: au apărut legi după legi care permit retrocedări de proprietăţi, case, terenuri. Localităţile au rămas astfel fără teren public în care să se dezvolte”, spune Szabolcs Guttmann, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România Filiala Transilvania.

Potrivit arhitectului, există şi acea dezvoltare pe terenuri agricole, care vine cu urmări dezastruoase. “Dezvoltarea urbanistică pe terenurile agricole face ravagii fiindcă se face doar secvenţial, nu se ştie niciodată când se va termina şi întotdeauna infrastructura vine în urma unor construcţii, ceea ce creează un disconfort pentru toată zona”, precizează Guttmann.

Primăria nu mai are terenuri pentru parkinguri

Că autorităţile locale au probleme cu terenurile se reflectă în modul în care (nu) se derulează unele proiecte. În urmă cu aproximativ doi ani, primarul Emil Boc declara că a identificat cel puţin 12 locaţii pentru a construi locuri de parcare şi parkinguri de cartier, dar nu poate face nimic din cauza problemelor juridice, parcelele respective făcând obiectul unor procese de retrocedare.

Un exemplu elocvent în acest sens este proiectul privind construirea unui parking nou pe strada Primăverii – aleea Gârbău. În 2014, a fost realizată proiectarea viitorului parking, dar PUD-ul a intrat în Consiliul Local abia în ședința din 16 iunie 2016. A existat o perioadă de timp atât de lungă între avizul Comisiei tehnice și aprobarea PUD-ului în Consiliul Local din cauza unor probleme juridice legate de proprietatea terenului.

Ca o concluzie, arhitectul Şerban Ţigănaş consideră că haosul imobiliar nu se va termina niciodată, aşa cum nici Clujul nu se va termina prea degrabă.