Fost angajat al IPJ Cluj, în greva foamei

Povestea lui Iosif Zagor (71 de ani) este cu adevărat dramatică. Potrivit declaraţiilor acestuia el a fost înainte de Revoluţia din 1989 fotograful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj. A plecat până în Ungaria cu soţia sa, iar la întoarcere, pentru că Revoluţia era în desfăşurare şi apele erau tulburi nu i s-a permis accesul în ţară.

“Casa de pe strada Lutoasă nr. 2, în zona Piaţa Cipariu, a fost în proprietatea mea. Am fost plecat în Ungaria ca să aduc materiale de acolo. Pe când să vin în ţară, a venit Revoluţia şi n-am putut să intru în ţară. Atunci am rămas în Ungaria pentru că erau închise graniţele. Aşa că ne-am dus la muncă acolo împreună cu nevasta mea. După trei ani de zile am reuşit să ajungem acasă în Cluj. Aici am avut foto studio şi laborator. Când am venit acasă am găsit casa demolată. Soţia mea a leşinat pe loc. Am muncit atâţia ani de zile să ne facem un laborator şi studio şi totul era distrus”, îşi începe, trist, povestea Iosif Zagor.

Teoria sună frumos, dar în practică…

Calvarul prin care este nevoit să treacă acum clujeanul şi care l-a îngenunchiat a început din acel moment. Cu o casă la pământ, fără acoperiş deasupra capului, a început să se intereseze cum poate fi despăgubit. În teorie totul părea simplu, dar în practică nici până în ziua de astăzi nu a fost despăgubit.

“Am mers la primărie, atunci era Mihai Tălpean primar (n.red.: fost primar al Clujului în perioada 1990-1991). El a spus că trebuia să-mi demoleze mie casa ca să poată lărgi drumul. TIR-ul tot intra în curte acolo. Şi l-am întrebat: bun, dar eu unde să stau? Mi-a zis să merg să-mi fac repatriere urgentă şi când o să am repatrierea voi primi şi despăgubiri şi casă. A durat trei luni de zile până am făcut repatrierea. Am mers cu repatrierea la domnul primar şi mi-a zis că între timp s-au schimbat legile. Au venit hoţii, că altfel n-am cum să le zic. A venit democraţia. Şi mi-au zis că nu-mi pot da nici casă socială nici despăgubiri. Eu ce să fac? În acest fel am fost nevoit să-mi vând maşina pe care am adus-o din Ungaria şi mi-am luat o garsonieră confort III. Am schimbat şi am tot schimbat proprietăţile până am găsit o casă în centrul Clujului la strada Piaţa Unirii nr.14. Am cumpărat-o în anul 2000 cu 35.000 de euro. În anul 2006 a venit proprietarul, a retrocedat-o şi m-a dat afară. Într-o săptămână toată mobila mi-a fost în stradă”, a spus Iosif Zagor.

Trăieşte la limita subzistenţei

În momentul de faţă Iosif Zagor trăieşte dintr-o pensie amărâtă de 446 de lei pe lună, din care plăteşte chirie 250 de lei. Locul în care-şi duce zilele cu greu poate fi numit casă: 8 metri pătraţi, fără căldură şi apă, fără să se poată spăla, bolnav de diabet şi operat de cinci ori pe coloană, pensionarul are parte de o bătrâneţe urâtă.

“Trăim într-o ţară de hoţie”

Tot ceea ce-şi doreşte clujeanul este să fie despăgubit de autorităţile statului.

“Domnul Boc nici nu mă primeşte în audienţe. Spune că am avut proprietate şi am vândut-o. Păi eu de ce am vândut-o? Că nu pot să practic oriunde meseria asta a mea de fotograf. Într-o garsonieră n-am putut să-mi fac laborator. Încă zice Boc că Clujul e în UE. Păi aşa suntem în Uniunea Europeană? Să luăm casa omului şi să-l lăsăm pe drum? Stau în greva foamei până mă duce cu salvarea. Să dea Dumnezeu să ajungă şi Boc aşa cum sunt eu. Să vină statul şi să-i ia casa. Să vadă cum se trăieşte aşa. Fără apă şi căldură în casă. Trăim într-o ţară de hoţie şi de tâlhari”, a concluzionat Iosif Zagor.

Situaţia este dificilă

Avocatul protestatarului susţine că acesta se află între ciocan şi nicovală. Pe de-o parte Primăria Cluj-Napoca nu-i dă o locuinţă pentru că nu îndeplineşte cerinţele legii, iar pe de altă parte statul român nu-l despăgubeşte pentru abuzul la care a fost supus când casa lui a fost rasă de pe faţa pământului.

„Domnealui are două mari probleme. Problema numărul unu este faptul că nu poate obţine o locuinţă socială din partea Primăriei. S-a şi judecat şi i s-a respins dosarul pentru că a avut în proprietate o locuinţă ulterior anului 1990.  Nu poate primi, legal vorbind, o locuinţă din partea Primăriei pentru că nu se încadrează pe textul de lege. Din punct de vedere legal Primăria s-a spălat pe mâni. De asemenea, înainte de anul 1990 i s-a ras o locuinţă şi  n-a primit nici un fel de despăgubire până în acest moment. De trei ani de zile dosarul său este la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) şi nu este soluţionat. La ANRP s-a făcut o solicitare şi de urgentare, pentru că există acum din iunie o lege specială; el a obţinut dreptul prin instanţă: cinci ani prin instanţă inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dar deocamdată nu s-a întâmplat nimic. Dureză luni de zile până i se aprobă dosarul. După aceea, vă daţi seama, vine problema cu punctele. Ori în cinci ani de zile domnul moare. Are probleme de sănătate grave”, a menţionat avocatul protestatarului, Flaviu Mureşan.

Nimănui nu-i pasă

Ceea ce încearcă Iosif Zagor împreună cu avocatul său este să obţină o despăgubire din partea statului român.

„Este într-o situaţie fără ieşire. Către cine să se adreseze? Doar către Dumnezeu... Practic noi ce am vrea este să se obţină o locuinţă din partea statului. Un spaţiu cât de cât locuibil în contrapartida celor pe care statul le are pentru el pentru expropiere. Casa care i-a fost expropiată se afla în zona centrală a Clujului. Practic în buricul târgului. Ori acea clădire valora după părerea mea 30 – 40.000 de euro despăgubirea. Nu de alta, dar domnul moare de la iarnă. Este o situaţie socială şi nimeni nu face nimic. Nici nu-i interesează”, a concluzionat avocatul Flaviu Mureşan.

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj susţine că Iosif Zagor nu figurează în baza de date a foştilor angajaţi.