Tradiţii legate de tăiatul porcului şi cum anunţă acesta ce iarnă va urma

Potrivit tradiţiilor păstrate de etnografi, în 20 decembrie se serbează Sfântul Ignaţie, un sfânt martir, care a murit în amfiteatru, sfâşiat de fiare, obişnuita distracţie romană.

Sărbătoarea se pliază peste o credinţă veche, legată de animalul care este sacrificat acum, porcul.

„Se zice că porcul îşi visează cuţitul de Ignat, că nu mai mănâncă după această dată şi că dacă l-ai ţine mai mult decât ziua de Ignat, nu ar mai fi în plină formă. La romani exista o categorie de preoţi care ghiceau în măruntaiele animalelor sacrificate. La noi se păstrează credinţa că dacă splina porcului are o anumită formă, este îngroşată într-un capăt, va fi iarna mai grea. Probabil că modul în care se hrăneşte un animal determină nişte modificări pe organele interne. Porcul este sacrificat de Ziua Ignatului, care vrând-nevrând devine o zi cu dezlegare la porc. Se face aşa zisa tocană a porcului. Acest animal este respectat ca o fiinţă, căreia i se face pomană”, a povestit Carmina Maior, fost muzeograf la CNM Astra Sibiu, tradiţia „pomenii porcului”.

Maior mai spune că tradiţiile de la Ignat până la Crăciun sunt nenumărate, printre care şi cea legată de faptul că Moş Crăciun era, de fapt, un bătrân ursuz până a cunoscut miracolul Naşterii Domnului.

Despre porcul negru, tăiat de Ignat, Carmina Maior spune că aeastă culoare are, uneori, un sens negativ, dar câteodată înseamnă noroc.

„Sângele unui animal negru se presupune a avea anumite proprietăţi pentru că sângele transmite puterea. Se mânjea copilul cu sânge sau se bea sânge de urs ca cel mic să fie voinic. Considerat un obicei barbar, oamenii credeau că păcătuiesc şi nu încercau decriptarea acestei tradiţii”, mai spune Carmina Maior.

De Ignat, după ce erau pregătite preparatele, tradiţia spune că trebuie continuat Postul până în Ajunul.