RAPORT DEVASTATOR despre muntele de gunoi de la Pata Rât - DOCUMENTE

Activistul clujean de mediu Szakáts István a făcut public un raport cu privire la cauzele care au dus la prăbușirea muntelui de gunoi de la Pata Rât punând în pericol centura Vâlcele-Apahida.

“Din start (1974) depozitul s-a amplasat pe un teren natural în pantă, neamenajat cu o înclinare naturală spre pârâul Zăpodia de 15%. Extinderea depozitului pe un astfel de amplasament fără un studiu iniţial de risc la alunecare, elaborat de operatorul depozitului, a prezentat un permament pericol de instabilitate. Nivelul levigatului este la 3 metri adâncime sub nivelul depozitului. Prezenţa levigatului care se scurge spre baza depozitului constituie un factor de antrenare şi de instabilitate pentru materialul depozitului, factor care grăbeşte alunecarea”, se arată în expertiză.

Concluziile expertizei:

1. Aflăm că muntele de gunoi s-a construit pe o tavă de argilă alunecoasă. Ce învățăm din asta? Că nu e bine să ridici un munte de gunoi de 22 hectare pe ceva așa de alunecos.

2. Aflăm că între 2006 și 2010 s-au mai aruncat haotic peste muntele acesta 82.000 tone de nămol, și de care s-a uitat a-i zice constructorului (e doar vorba de 5000 camioane de 16 tone). Acum s-a descoperit că nămolul e acolo, și are pe alocuri o grosime de peste 6m. Și alunecă.

3. Aflăm că atunci când s-a strâns muntele de pe 22 hectare pe 18 hectare, s-a supraîncărcat terenul.

4. Aflăm că pentru a scăpa Centura, va trebui să ridicăm un zid între Centură și muntele de gunoi. Un zid de aproape jumătate kilometru lungime și 3m înălțime, făcut din 4-500 piloți, peste 5 tone fiecare.

Și mai aflăm niște lucruri cu adevărat îngrijorătoare.

5. Zidul va trebui construit cu o retragere de 8m de drum, pe o lungime de jumătate kilometru. O să fie de mutat zeci de mii de metri cubi de gunoi din marginea muntelui. Unde-i punem? Peste restul muntelui? Nu se poate că deja și așa vine peste noi. Lângă? Nu se poate, că în jur e numai teren privat. Îmburdăm în lacul de levigat? Nu e voie. Și atunci?

6. Aflăm că terenul de sub depozit este plastic curgător sau plastic moale cu structura afectată pe 3-6m adâncime. Cândva levigatul avea un debit de sub 40mc/zi, acum are un debit de 200-400mc/zi. Cât de adânc va trebui să punem pilonii să avem încredere că nu numai încetinim venirea muntelui peste drum, dar o și oprim?

7. Stația cu osmoză inversă (dacă ar fi montată, dar Alin Tișe tocmai a renunțat la ea) ar scoate 165mc levigat pe zi - adică mai puțin decât intră. Dar până lacul e acolo, mai greu faci zidul. Că dai cu lopata în digul care îți ține lacul. Iar Apele Române vor să vadă levigatul curățat înainte să-l lase să curgă către Apahida. Și atunci care e soluția? Stație de epurare? Dar aia unde se montează? Că nu e loc. În cât timp? Că nu e timp. Și între timp ce face muntele de gunoi?

8. Aflăm că gunoiul supraetajat excesiv va trebui descărcat. Vorbim de ce s-a adunat de pe 22 hectare pe 18 hectare, adică 4 hectare de gunoi, de o grosime variabilă, între un metru și 6. Unde îl punem?

9. Și mai aflăm ceva foarte dureros. Degeaba avem autorizație de mediu pe rampa "temporară" până în 2020. Degeaba suntem acum cică la "42%" din capacitate. Muntele nu-l mai dublezi în volum fără să-i extinzi aria. Și atunci începem să vorbim de noi autorizații? De noi stații temporar-temporare?

BONUS TOXICITATE

În 5 octombrie, Universitatea Sapientia a prevelat câte 10 probe din lacul de levigat în amonte de munte și din pârâul de levigat care șiroaie de sub munte. Tocmai au venit rezultatele:

Clorid (Cl, mg/l) - depășire de peste 20 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 1920
Pârâu: 5359
Valoare medie în râuri: 1-10
Max admis în apa potabilă: 250
Sulfat (SO4, mg/l) - depășire de peste 6 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 764
Pârâu: 1640
Valoare medie în râuri: 1-20
Max admis în apa potabilă: 250
Amoniu (NH4, mg/l) - depășire de peste 4000 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 313
Pârâu: 2025
Valoare medie în râuri: -
Max admis în apa potabilă: 0.5
Nitrat (NO3, mg/l) - depășire de peste 20 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 76.1
Pârâu: 1226
Valoare medie în râuri: 0-1
Max admis în apa potabilă: 50
Bicarbonat (HCO3, mg/l) - depășire de peste 70 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 1852
Pârâu: 7168
Valoare medie în râuri: 25-100
Max admis în apa potabilă: -