Actualitate
La întâlnire cu Primarul (P)
Visul din timpul studenţiei era să mă întâlnesc cu primarul Clujului, dar o întâmplare în Cartierul Mărăşti avea să schimbe tot
Ca de obicei, ies în strada Fabricii, dau apoi spre Piaţa Mărăşti, pe Aurel Vlaicu, şi de acolo iau maşina până la noul serviciu. De data aceasta, copleşită de emoţii. Din acelea mari, cu fluturi în stomac. Ce o să zic, ce o să zică... Gândurile îmi zboară rapid. Aveam întâlnire cu un om care marchează istoria oraşului. Un om cunoscut de toată ţara, fost prim ministru, dar mai apreciat de noi clujenii pentru viteza cu care se dezvoltă Capitala Transilvaniei. Ce mai încoace şi-ncolo. O întâlnire cu primarul Emil Boc. O întâlnire la care m-am gâdit încă de pe băncile facultăţii.
Nou în cartier
Aşadar, o superbă dimineaţă de decembrie. Ce emoţii... M-am trezit cu 2 ore mai devreme, am schimbat 3 ţinute până să ies. N-am fost mulţumită nici atunci, dar am decis să ies, totuşi. În fine, în sfârşit, în stradă. Încă aveam timp suficient până la ora cea mare. Ora 12. Pe strada Fabricii, colţ cu b-dul Aurel Vlaicu, pe stânga, îmi atrage atenţia un magazin cu nume interesant: Rizzoli. Nou în cartier. Arunc o privire în vitrină şi văd câteva perechi de încălţăminte, poşete, eşarfe, nimic masculin. Vitrine mari, luminoase, înăuntru plin de lume. Îmi zic: „Eu uite, un magazin doar pentru mine. Şi arată şi bine. Timp ar mai fi, iar eu, tare curioasă, nu pot rezista. Măcar 10 minute.“ Şi, bineînţeles, intru. Senzaţia de afară, de magazin aerisit, cu modele de calitate, se prelungeşte înăuntru până în ultimul colţişor.
Fix înaintea mea
O scurtă privire de ansamblu, când privirea mi se opreşte pe o superbă pereche de pantofi cu toc mediu, exact aşa cum îmi doresc pentru munca mea de teren. Merg şi la serviciu, şi la un eveniment mai deosebit, arată perfect. Până să rog vânzătoarea să mă ajute, mă duc teleghidată spre ei, întind mâna şi... fix înaintea mea, o tânără doamnă îi ia pentru probă. Ce frustrare. În pragul unui mici crize, mă calmez rapid când doamna se întoarce cu faţa ei caldă şi zâmbitoare. Era chiar şefa mea. Cea care mă angajase cu câteva zile înainte. Cea cu care urma să merg la întâlnirea cu primarul. Ce întâmplare! În ditamai Clujul, înaintea unui asemenea eveniment, în acelaşi magazin, în Mărăşti. Eu întâmplător, ea la „punct ochit, punct lovit“.
Documentată
Şefa ştia de câteva zile de magazin, că au încălţăminte de cea mai bună calitate, comodă, întotdeauna în ton cu cele mai noi tendinţe, la preţuri accesibile. Până îmi spune toate astea, mă ia de consultant. I-aş fi zis că nu e chiar ce trebuie, dar nu m-a lăsat inima. Pantofi negri superbi, din piele fină, care mergeau perfect la blugi, dar şi la costumaşul ales special pentru întâlnirea cu primarul. Dacă tot eram amândouă, am rugat-o să-şi dea cu părerea şi pentru mine, mai ales că este genul acela de doamnă îmbrăcată întotdeauna impecabil, indiferent de locul în care se află. Cred că şi papucii de casă îi are întotdeauna asortaţi la pijama, la halatul de baie... Vă daţi seama că în scurt timp m-a încălţat şi pe mine. Nişte botine din piele întoarsă, cu năsturei chic, călduroase, ferme şi uşoare. Şi atât de comode... Şi nici măcar nu mi-a înghiţit toată bursa.
Pe loc
În jumătate de oră eram amândouă în stradă, mai prietene ca oricând, după aşa un shopping matinal, reuşit. O oră mai târziu, în sala de conferinţe. Primarul venea să ne dezvăluie amănunte despre Târgul de Crăciun. Nici nu mai aveam emoţii. Le-am uitat complet. Eu încălţată cu botinele, şefa cu pantofii, mă gândeam doar la Rizzoli. La ce poşete ar merge. Aşa că deschid laptopul şi caut cardul cu adresele primite din magazin: www.rizzoli.ro sau www.rizzoli-shop.ro.
Vestea noului magazin s-a răspândit rapid printre colege. În scurt timp, toate erau pe site. Fotografii mari, detalii clare, prezentare de produs impecabilă. Trei din cinci şi-au comandat pe loc. Şi nici nu apucaseră să meargă încă la magazin.
Ideea articolului
Când a intrat domnul primar în încăpere, aproape că nu l-am observat. Prea absorbită de noile mele botine, n-am mai întrebat nimic. Am notat cuminte ideile importante, am luat declaraţiile oficiale şi am lăsat-o pe şefa să ia iniţiativa în privinţa articolului care urma să fie publicat a doua zi pe blog şi pe pagina de Facebook. Eu, fără emoţii, mă gândeam: „Mulţumim Rizzoli că ai venit şi în Cluj! Doar suntem Capitala Transilvaniei! Bravo Cluj că ai primit un asemenea brand de succes! Ce-ar fi să scriu un articol pe această temă?“
PS: Interviul cu Primarul o să-l fac fără şefa. Doar am spart gheaţa, nu-i aşa?