De la piață la mall, locuri de socializare pentru clujeni

În localitatea Huedin din județul Cluj, mersul la piață este un obicei pe care marea majoritate îl respectă cu sfințenie, în fiecare zi de marți. Ba mai mult, printre oameni, strada care se închide pentru ca vânzătorii să își expună marfa, B.N.Antal, după un nobil maghiar din comitatul Cluj, conducătorul Răscoalei de la Bobâlna din anul 1437, este numită nonșalant „Strada Pieței”.

Cumpărături printre miros de mici, manele și vechituri

Zeci de comercianți aduc din toate colțurile țării haine, pantofi, lenjerie de pat, orice pentru oricine. Cei gospodari găsesc grăunțe pentru animale, ouă, pui, găini, iar, desigur, la cea mai mare căutare sunt fructele și legumele, proaspăt culese, aduse de mici producători locali. Însă, în ciuda diversității mari de produse, îndată ce intri pe „Strada Pieței” și iei la rând tarabele vezi că oamenii mai mult socializează decât cumpără efectiv. Se mai întreabă de sănătate, compară produse, compară prețuri, cer păreri. Unii negociază aprins, iar bunicii își plimbă cu mândrie nepoții, căci au cu ce se lăuda!

Îndată ce cotești pe străduța din stânga, acolo lumea parcă e mai vioaie. Vânzătorii au produsele întinse pe pături, obiecte vechi, mai noi sau mai uzate, însă toate second-hand. Câte o femeie sau câte un bărbat, de la fiecare pătură, îi îmbie pe clienți: „Marfă bună, de calitate. Rezistene”. Ceasuri, obiecte de mobilier, obiecte de decor, pantofi, bijuterii, toate se întind în fața ta asemenea unui ocean de vechituri. Pe una dintre bucățile de material întinse pe caldarăm, o fetiță tuciurie își privește mama, care aranjează o pereche de pantofi cu toc, cu imprimeu leopard. De pe un telefon vechi, ascultă muzică. Versurile răsună: „Tu pe lumea asta de n-ai fi/Eu pe nimeni nu aș putea iubi/Nici mie nu mi-ar păsa de viața mea/Dacă nu ai fi tu în ea”. Câțiva pași mai încolo, ritmul manelelor de pe telefonul micuței se întrepătrund cu muzica populară care răsună în difuzoare, în locul de popas, unde drumețul se poate odihni și poate mânca niște mititei cu muștar sau o plăcintă cu brânză. Acolo, veselia e în toi. Oamenii râd, glumesc, poate se mai răcoresc cu o gură de bere proaspăt scoasă de la frigider, iar lista de cumpărături a fost băgată adânc în buzunar.

La capătul străduței, multă lume adunată, își negociază prețul produselor.

„Îmi faci un preț la astea?”, o întreabă o femeie robustă pe vânzătoare.

Comerciantul analizează atent produsele din mâna clientului și spune hotărât:

„35 de lei!”

„E prea mult! Îți dau 30”, vine răspunsul.

„Nu pot doamnă, sunt noi, în cutie, trebuie să mănânc și eu o pâine, dar hai, că te cunosc, ți le las la 30”, se răzgândește în final vânzătoarea.

Pe altă străduță, aflată la două-trei minute de mers pe jos, se întind tarabele cu haine second-hand. Sacii umpluți până la refuz așteaptă să fie deschiși, iar bluzele, pantalonii, tricourile, cămășile să fie împrăștiate pe mese. Un tânăr strigă cât îl țin plămânii și parcă, nici nu are nevoie să tragă aer în piept?

„Calitate, poftiți aicea, marfă extrabeton, promoție și la femei și la bărbați!”.

Piațele și mallurile, pretexte de socializare

Scopul pieței și al centrelor comerciale este unul bine definit, acela de vânzare și cumpărare a diverselor produse. Însă, din punctul de vedere al sociologilor, este mai mult decât orice, un context de socializare. La început au fost târgurile, încă din cele mai vechi timpuri, care se găsesc din ce în ce mai rar. Însă acum, în marile orașe, acest loc de adunare a fost înlocuit cu unul, poate, puțin mai comod, mallul.

„Și mallurile și piața de vechituri și toate spațiile de acest gen au și o componentă de socializare, nu doar de tranzacționare economică. Dacă mergeți la piața de vechituri din Cluj, veți vedea că oamenii merg acolo de 30-40 de ani nu neapărat să cumpere, ci să vadă ce mai e pe acolo, la fel ca și în malluri, unde se practică window shopping. Ei merg să vadă ce e acolo, să vadă care sunt prețurile, tendințele, se mai întâlnesc cu oameni. Există componenta asta de socializare în ceea ce înseamnă târg, piață, mall. În localitățile limitrofe se organizează săptămânal piață și acolo se pot observa oamenii care nu se duc să cumpere, ci să analizeze piața. Până la urmă, putem spune că este o chestiune de marketing, chiar dacă nu folosesc canalele noastre de marketing online. Este, de fapt, prima formă de orientare în piață. Mersul în târg este un demers social, comercial, de marketing și așa mai departe. Unde să se ducă? Acolo se mai întâlnesc cu oameni, mai schimbă o vorbă, se întreabă de sănătate. Este o formă de socializare importantă. În ceea ce privește centrele comerciale, acolo se pot observa mulți pensionari care stau în zonele cu bănci și se duc acolo fiindcă mallul suplinește astăzi piața sau alte zone”, a explicat sociologul Ioan Hosu.

Însă la piața în Huedin, la ora opt dimineața, încă e prea devreme. Puțini au reușit să ajungă la cumpărături. Când e la spartul târgului, atunci vezi lumea cum aleargă, încercând să cumpere lucrurile trebuincioase, de care, probabil, au uitat, printre atâtea povești.