Opinie: Dacă n-ai cap de carte, pune mâna pe lopată

Profesor care a fost primarul unuia dintre cele mai mari centre universitare din ţară şi este premierul unui Guvern care şi-a pus în cap să reformeze învăţământul românesc.

Întâi de toate: dezastrul de la Bacalaureat nu este efectul unor cauze apărute ieri sau azi, ci în ultimii 20 de ani.

Doi la mână: toată lumea în ţara asta vrea o diplomă – nu o profesie, nu o meserie, nu să ştie, să înveţe – ci o foaie de carton pe care să scrie „absolvent”. Bună eventual să acoperi o pată pe perete, că de mâncare nu-ţi dă.

Al treilea deget la aceeaşi mână: fiecăruia dintre noi ne trebuie, când şi când, ba să ne tundem, ba să ne pictăm frumos unghiile, un masaj etc; pentru astfel de servicii trebuie oameni cu îndemânare, cu dexterităţi specifice, nu cu diplomă pe perete.

Al patrulea: dacă te dor dinţii, te duci la dentist, dacă ţi se strică maşina, la mecanic; dacă te apuci să-i ceri dentistului să-şi repare singur maşina, gândeşte-te ce vei face când te apucă durerea de dinţii...

În fine, cinci: uită-te mai degrabă la ce-ţi place ţie să faci, nu la ce-şi doresc părinţii să fii; nu te gândi cum te vor judeca prietenii sau vecinii, e treaba ta dacă vrei să fii un mecanic bun, nu un avocat prost.

Cu cele cinci degete pomenite mai sus, orice om dispus să muncească poate prinde zdravăn coada unei lopeţi. Nu-ţi trebuie diplomă – înveţi din două, trei mişcări, nici recomandări – un scuipat în palmă, să nu faci bătături, e suficient.

Dar, nu, nu în România. Românii s-au învăţat „domni”, nu sunt dispuşi să pună mâna pe lopată, aşteaptă ajutorul de şomaj mai degrabă decât ziua de leafă. Şi se miră că nimeni (în afară de statul asistenţial al domnilor Ponta şi Antonescu) nu e dispus să îi plătească să stea...

În concluzie, fiecare ar trebui să facem ce ştim, putem şi ne place, nu ce îşi doreşte anturajul, familia, politicienii. Iar pentru asta trebuie un alt fel de a vedea necesitatea şi rostul şcolii în societate.

Paul Niculescu

redactia@monitorulcj.ro