O tânăra din Spania a ales să devină clujeancă

Clujul este un punct al multiculturalității în țara noastră. Multe națiuni călătoresc aici, iar apoi, printr-o decizie spontană, decid să-și schimbe total viața și se stabilesc pe pământurile noastre permanent. Deși acest lucru ar putea suna ca un scenariu demn de ficțiune, astfel de povești iau ființă des. Povestea Loyolei este simplă, dar surprinzător de captivantă încă de la începuturile sale pe plaiurile românești.  

Primii pași în necunoscut

Loyola Perez Villegas Muñiz, o tânără absolventă în domeniul media, cu un zâmbet larg mereu afișat pe buze, a ajuns pentru prima oară în România prin intermediul dragostei. Faptul că prietenul său studia medicina în Cluj a fost motivul de bază care a conectat-o cu Clujul, în urmă cu trei ani. Întoarsă ulterior cu ajutorul programului Erasmus, „lucrurile s-au întâmplat diferit”. Deja se simțea ca un fel de „rezident”, primit în inima unui oraș ce urma să îi ofere o întreagă gamă de posibilități.

A plecat cu prejudecăți din țara sa natală, Spania, dar acestea au fost demontate rapid.

„M-am așteptat ca România să fie mult mai puțin dezvoltată, dar am găsit exact opusul,” a mărturisit Loyola.

„Este exact ca orice altă țară europeană, ar putea fi locul de unde provin. Prima impresie a fost pozitivă. Așteptările mele au fost scăzute, dar când am ajuns aici, am început să cunosc totul mai bine”, a completat aceasta.

După o scurtă perioadă de acomodare, a început să se regăsească tot mai mult în unica atmosferă din oraș.

Senzația de apartenență

Anii s-au scurs, iar acum, sentimentele sale față de locul unde se află sunt concrete.

„Iubesc Clujul, punct. Îl iubesc foarte mult. Ce îmi place cel mai mult este nivelul de multiculturalitate. Așa aș rezuma eu Clujul”, a spus tânăra.

Ea vede acest oraș drept oportunitatea perfectă pentru un om care vrea să încerce ceva nou și care dorește să se transforme într-o nouă persoană, mult mai îmbogățită. Comunitatea include străinii, un lucru apreciat intensiv de Loyola.

„Când mergi în anumite locuri, ajungi să descoperi că lumea te identifică drept un străin și te vor trata ca atare. Aici, în Cluj, am descoperit că orașul este obișnuit să primească străini. Ești doar încă un localnic”, a zis Loyola.

Acum, infiltrată adânc în societatea clujeană, prin diferitele evenimente culturale la care ia parte, poate spune că nimeni nu „judecă”, toți sunt tratați egal, indiferent de nația de unde își trag rădăcinile.

În timp, a ajuns să aprecieze și cele mai mici detalii legate de acest oraș, inclusiv arhitectura pe care o consideră „diferită”, într-un sens de atipic, unic și multele locuri unde te poți plimba nestingherit pe jos. A călătorit pe tot teritoriul Transilvaniei, prin Sighișoara, Sibiu și Brașov, admirând frumusețea regiunii și a observat că arhitectura, stilul de viață și organizarea sunt similare.

În Cluj, admiră mereu „rămășițele istoriei recente”, precum imobilele cu tentă comunistă rămase din acea perioadă tulbure. Acest aspect cauzează apariția primului lucru pe care tânăra l-ar schimba sau, mai bine spus, îmbunătăți.

„Am observat că există o lipsă de conexiune, din punct de vedre al transportului public, față de anumite zone ale orașului, precum locul unde se află Cetățuia sau partea veche a orașului”, a clarificat aceasta.

Cluj-Napoca și Valencia, diferite, dar totuși asemănătoare

Orașul care i-a fost gazdă încă de la începuturile vieții, Valencia, este extrem de diferit față de Cluj, „mai ales sub aspect climatic”. Amintirile sale din fragedă tinerețe se rotesc în jurul „Mării Mediterane, vremii calde, a soarelui și a plajei”. Astfel de diferențe nu au descurajat-o niciodată, din contră, i-au alimentat dorința de noutate.

„Care este rostul să mergi undeva, într-un loc exact la fel cu altul? Mereu când mă întorc din Spania, revăd aceste diferențe”, a concluzionat aceasta.

Valencia este un renumit oraș universitar, precum Clujul. Viața de student i s-a infiltrat în sânge și vede aportul de studenți internaționali drept „cea mai mare asemănare dintre cele două orașe”. Factorul decisiv în mutarea sa definitivă la Cluj a fost reprezentată de multitudinea de oportunități oferite de universitate.

„M-am întrebat de ce să nu rămân la Cluj. Aici, îmi împlinesc multe dintre scopuri, cunosc foarte mulți oameni internaționali. Acest lucru m-a făcut să-mi lărgesc orizonturile mult”, a povestit fata.

Clujul i-a oferit impulsul necesar să se dezvolte pe plan personal, să practice acel tip de jurnalism pe care și l-a dorit încă de la începuturile carierei sale.

„Clujul mi-a oferit oportunitatea să evoluez din toate punctele de vedere. Deoarece vorbesc limba engleză, am fost lăsată să abordez anumite subiecte din radio, TV, presă și fotografie. Sunt multe lucruri pe care i le datorez Clujului. Chiar dacă decizia de a mă muta aici a fost evident dificilă, a fost cea mai bună decizie pe care aș fi putut să o iau. Voi fi mereu recunoscătoare Clujului pentru tot ce mi-a dăruit”, a încheiat aceasta, rememorând toate sentimentele ce o leagă puternic de acest loc.

Drumul Loyolei spre Cluj și stabilirea pe aceste meleaguri este o poveste aparte, plină de încărcătură emoțională. Apreciază Clujul cu sinceritate și proiectele sale converg înspre partea socială, aducând în prim-plan românul. Clujul a primit-o cu drag, iar Loyola îmbrățișează acum tot ce înglobează societatea din oraș.

Articol scris de Iulia Mureșan, studentă în anul I în cadrul departamentului de jurnalism a FSPAC