Spectacolul PORNO, premieră la Teatrul Național. Piesa a fost jucată pe scene din întreaga lume

Spectacolul Porno de Visky András, în regia lui Răzvan Mureșan,  va avea premiera în luna septembrie 2019 și aduce în fața spectatorilor clujeni realitatea anului 1989, „un an singuratic, dezgolit și brutalizat în istoria recentă a româniei”, după cum spune chiar autorul textului.

Dramaturgul a mărturisit că a evitat ani la rând să scrie textul pentru acest spectacol, din cauza elementelor personale pe care le cuprinde.

„Am scris multe piese pentru a evita Porno, mai ales că subiectul şi aspectele personale cereau o anume radicalitate a expresiei poetice. Pierderea unui copil, în 1989, în mare măsură din cauza unor presiuni psihologice exercitate asupra noastră de Securitate, s-a suprapus în timp cu ideea unei Revoluţii interioare profunde, fără de care libertatea socială şi politică rămâne o ficţiune (auto)distrugătoare. Am reuşit, în sfârşit, să scriu piesa după mai bine de douăzeci de ani după întâmplările aşa numite reale. Scriind-o am reintrat în realitatea anului 1989, un an singuratic, dezgolit şi brutalizat în istoria recentă a României”, a explicat Visky András.

Omul de teatru a explicat că această piesă a apărut în cadrul unui proiect în care a trebuit să scrie un text pornind de la una dintre cele zece porunci biblice.

„Mie mi-a picat porunca Să nu furi. Piesa a apărut dintr-o constrângere interioară de a mă elibera de o experienţă trăită împreună cu nevastă-mea, de a scrie despre pornografia politică, adică acea ambiţie demonică a politicului să-i devii în totalitate o proprietate, un obiect neînsufleţit, adică o unealtă a apoteozei nimicului. Noi am experimentat momentul definitoriu când trebuia să-ţi pui, fără menajamente, întrebarea: ce înseamnă ca în viaţa noastră privată, incluzând şi cea sexuală desigur, să fie prezentă şi o a treia persoană, prin microfoanele instalate în apartamentul nostru? E important, aş adăuga, acest aspect că a treia persoană participă prin auz, adică reconstruieşte evenimentele cu ajutorul imaginaţiei: în felul acesta tu devii creaţia lui, îţi pierzi autonomia în acţiunile cele mai libere ale vieţii tale. Există, se pare, şi un orgasm politic inconfundabil, o onanie a puterii în sine, care se complace în a poseda, a stăpâni, şi în a fi venerat de cei care semnează pactul mefistofelic cu ea. Nu necesită cunoştinţe aprofundate de politologie să observi că laboratorul politicului dezlănţuit este corpul femeii, şi, în consecinţă, al copilului – nou-născut, nenăscut sau născut mort. O fi fost anul 1989 un asemena copil al societăţii civile din România?”, a explicat dramaturgul.