monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Bartolomeu Anania - între pământ şi cer

O viaţă marcată de perspectiva amplă oferită de o vastă cultură, un spirit drept, un om al unităţii şi reconcilierii, o personalitate marcantă a credinţei, care a îmbinat religia şi cultura, fiind numit „Leul Ardealului” pentru intransigenţa şi conservatorismul în apărarea valorilor ortodoxe – acesta a fost ÎPS Bartolomeu Anania. Mitropolitul Clujului Bartolomeu Anania a intrat în monahism la 2 februarie 1942, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu. Decizia de a intra în monahism, la vârsta de 21 de ani, a luat-o într-o singură zi şi fără prea multe frământări, aşa cum mărturisea mult mai târziu înaltul ierarh (interviu emisiunea “Profesioniştii” de la TVR; 4 mart. 2010). Cu aceeaşi ocazie, mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că nu are vocaţie mistică, că personalitatea sa a avut două ipostaze: Valeriu (numele de botez) şi Bartolomeu care s-au întrepătruns aşa cum şi cerul şi pământul s-au regăsit în aceeaşi persoană.

Bartolomeu Anania, fiind monah, a făcut studii de medicină, în perioada 1945-1946, la Sibiu şi Cluj, şi de muzică instrumentală la Cluj. Aici a frecventat cenaclul literar al lui Victor Papilian, reactivat în casa protopopului ortodox Florea Mureşanu. În iunie 1946, Bartolomeu Anania, student al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc “Petru Maior”, a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă. Au urmat un şir de arestări şi a fost expulzat din Cluj.

Câteva luni, din iulie până în decembrie 1947, a fost stareţ al Mânăstirii Topliţa. În 1948, la Mânăstirea Bistriţa l-a cunoscut pe patriarhul Justinian, căruia i-a fost colaborator apropiat timp de peste 25 de ani.

Din 1948 până în 1950 a fost intendent al palatul patriarhal şi ulterior inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc.

A fost decan al Centrului de Îndrumări Misionare şi Sociale a clerului, la Curtea de Argeş, unde preda cursuri de istorie bisericească şi omiletică (1951-1952); director al bibliotecii patriarhale (1952-1958).

În 1958, Bartolomeu Anania a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru “uneltire contra ordinei sociale”; închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud. A fost eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.

Între anii 1964-1965, a fost, din nou, director al bibliotecii patriarhale.

Din 1965 până în 1976, a funcţionat, în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti. A susţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu. Redactor al revistei şi almanahului Credinţa şi al casetei de literatura Noi.

La 29 octombrie1967 a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii; mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de arhimandrit.

A fost distins - pe linie bisericeasca - cu “Crucea patriarhală”, “Ordinul Sfântului Mormânt” al Patriarhiei Ierusalimului, “Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” al Patriarhiei Antiohiei.

A fost director al directorul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române la Bucureşti (1976-1982).

În ajunul Crăciunului anului 1990 a început munca de diortosire (revizuire) a Bibliei, începând cu textul Noului Testament, acţiune extinsă ulterior asupra întregii Sfintei Scripturi, pe o perioadă de unsprezece ani. Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosita după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, a fost publicată în 2001.

La 21 ianuarie 1993, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. A fost instalat la 7 februarie.

În calitate de arhiepiscop al Clujului, Bartolomeu Anania s-a implicat în problema Fundaţiei Gojdu, fiind membru fondator al acesteia. Testamentul lui Emanoil Gojdu prevede ca întreaga sa avere, una dintre cele mai mari din istoria modernă, să le revină românilor ortodocşi din Transilvania şi din Ungaria. Disputa privind moştenirea Gojdu a fost dusă în Parlament, înaltul ierarh ameninţând că în cazul în care decizia din Parlament nu va fi în favoarea moştenitorilor legali, va fi dispus ca, împreună cu ierarhii din Transilvania şi din Banat, să apeleze la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).

În 1993, i s-a acordat titlul de membru de onoare al Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca. De asemenea, a fost ales preşedinte de onoare al Fundaţiei “N. Steinhardt”.

În 1995 a primit titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Cluj-Napoca şi a fost ales Senator de onoare şi membru al Marelui Senat al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

În 2000, a primit diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia.

A fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Cruce.

În 2001, Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca i-a acordat titlul de “Doctor Honoris Causa” (2001). De asemenea, a primit titlul de 'Doctor Honoris Causa' din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca şi titlul de “Cetăţean de onoare” din partea consiliilor locale Bistriţa, Râmnicu-Vâlcea, Glavile/Vâlcea ş.a.; premiul pentru opera omnia al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.

A fost numit “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Oradea, în 2002.

În 2005, primeşte titlul de cetăţean de onoare din partea consiliului local Dej.

În 2006 - în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, Bartolomeu Anania a fost instalat - la 25 martie, praznicul Bunei Vestiri -, de către patriarhul Teoctist al României, mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

În urma morţii patriarhului Teoctist (31 iulie 2007), mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, declara că prin moartea fostului patriarh a pierdut un prieten bun pe care l-a avut timp de 64 de ani.

Bartolomeu Anania s-a aflat printre personalităţile care au cerut, în 2007, ca lui Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov Popa şi Alexandru Lesco să le fie conferită Steaua României, ca semn de recunoştinţă pentru suferinţa îndurată în temniţele transnistrene.

În 2003, mitropolitul Clujului a inaugurat o fundaţie care îi poartă numele şi al cărei scop este susţinerea financiară a tinerilor cu rezultate deosebite la învăţătură.

În 2008, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în cadrul unui simpozion omagial – “Universul spiritual românesc oglindit în opera mitropolitului Bartolomeu Anania” -, desfăşurat cu prilejul Sărbătoririi Sfinţilor Ardeleni.

La 13 decembrie 2010, mitropolitului Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania, i-au fost înmânate, la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca, de către preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, titlul şi însemnele de membru de onoare al Academiei Române. În discursul rostit cu acest prilej, academicianul Ionel Haiduc a subliniat că un astfel de gest s-ar fi impus mai de mult, fiind acordat ca o recunoaştere a valorii întregii opere literare şi teologice a ierarhului şi omului de litere Bartolomeu Valeriu Anania.