Cu uniforma ruptă, carne de tun în fața infractorilor! Un absolvent al Școlii de Poliție din Cluj, despre realitatea din Poliția Română

„Mă numesc «agent» Boran George și sunt un băiat din Caraș-Severin care a fost plecat în Spania, împreună cu familia, timp de 15 ani. La vârsta de 18 ani, am decis să fac «minunatul pas» de a mă întoarce în România”, își începe mărturia George, un tânăr care visa încă de mic copil să devină polițist. A ajuns să se înscrie la Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” din Cluj-Napoca, însă experiența trăită s-a dovedit a fi o mare dezamăgire pentru acesta.

„Totul a fost bine până când am intrat în Școala de Agenți de Poliție şi m-am lovit de bătăile de joc excesive venite din partea cadrelor, de uniforma ruptă și pantalonii cu găuri în loc de buzunare, care mi-au fost oferiți. În prima lună în care am ajuns în Şcoala de Agenți de Poliție, ni s-a cerut să intrăm în IPA obligatoriu, fiind nevoiți să plătim o suma de aproximativ 60 de lei. De mai multe ori ne-au fost ceruți banii pentru a cumpăra veselă la cantină şi pentru a repara defectele complexului şcolar care pot spune cu certitudine că nici până acum nu au fost remediate”, își începe mărturia George Boran.

„În sala de sport poate să îți «pice» din «întâmplare» o bucată de tencuială în cap, deoarece o şcoală «europeană» prevede lucrul ăsta, din căte se pare. Totodată, pentru a susține tragerile în poligon am fost nevoiți să achiziționăm fiecare clasă etichete pentru a lipi țintele, adică 25 de lei/clasă. Ne-a fost cerută şi suma de 13 lei, pentru a susține proba sportivă de absolvire şi 5 lei pentru «locul de parcare» al echipajului SMURD, care a supravegheat întreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoană”, continuă povestea tânărul, într-o postare făcută publică pe pagina Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”.

„Având în vedere că eram 300 de elevi, țin să cred că suma pe şcoală depăşeste un total de 70.000 de lei. Bani pentru care nici în ziua de azi nu avem siguranța că au mers unde trebuia, deoarece nu ni s-a oferit niciodată o factură sau o chitanță pe sumele cotizate. Țin să spun că ingredientele folosite în măncarea pe care o serveam la cantină erau de cea mai penibilă calitate posibilă, în așa hal încât mai bine de jumătate dintre elevi nu mâncau la cantină, deci peste 100 de kilograme de mâncare erau aruncate zilnic”, afirmă George.

„Precizez că nu caut să fac rău nimănui şi nu pun la îndoială profesionalismul bucătarilor şi a personalului angajat la cantină, deoarece ei s-au ocupat de gătit cu produsele pe care le-au avut şi vreau să clarific faptul că nu încerc să îi atac pe ei, ci doar doresc să scot în evidență faptul că din norma de hrană, care era folosită la achiziționarea produselor, probabil pentru a face economie, conducerea şcolii cumpăra cele mai proaste produse când vorbim de calitate”, disculpă tânărul pe angajații cantinei.

Un tatuaj buclucaș

„Cea mai gravă problemă a mea a apărut atunci când m-am întors din practică, timp în care mi-am făcut un tatuaj pe picior cu o semnificație personală, de suflet. Tatuajul constă într-o aripă cu diferite culori, aripă pe care, cu o săptămână înainte de a susține examenul de absolvire, în momentul în care elevii ne-am prezentat la examinarea medicală, doctorul mi-a observat-o şi l-a chemat pe domnul director al Școlii de Agenți de Poliție «Septimiu Mureșan», pentru a decide ce măsură se va lua împotriva mea”, continuă povestea George.

„Acesta, când a văzut tatuajul, mi-a spus că în niciun caz nu mai pot să susțin examenul de absolvire şi că va trebui să mi-l scot cu ședințe laser și de-abia atunci îmi va da şansa să susțin examenul, cu următoarea serie de elevi ai școlii de poliție, adică peste două luni, în noiembrie 2019. Când m-am văzut în acea incredibilă ipostază și am realizat că toată munca și eforturile mele timp de un an, în școala de poliție, riscă să fie în zadar, am fost nevoit să apelez la domnul Marius Bărbulescu, lider al Sindicatului Polițistilor «Mihai Viteazul», pentru a-i cere sprijin”, mărturisește tânărul.

„Acesta (n.red. Marius Bărbulescu) a fost dispus să mă ajute din primul moment şi urmăndu-i sfaturile am redactat o adresă către conducerea Școlii de Agenți de Poliție «Septimiu Mureșan» Cluj-Napoca, pe care am depus-o la secretariatul unității, cu număr de înregistrare. A doua zi am fost chemat de directorul școlii, în biroul acestuia, iar în prezența dirigintelui meu, mi-a comunicat că a analizat cererea mea, nu mai e nicio problemă cu tatuajul, iar eu pot să susțin examenul de absolvire. Probabil a realizat penibilul situației în momentul în care şi-a dat seama că nu există bază legală pentru a-mi interzice dreptul meu de a susține examenul de absolvire”, este de părere George Boran.

„Pentru a se răzbuna pe mine și a-mi taxa îndrăzneala de a apela la liderul de sindicat, domnul director, om «ambițios», fiind într-o ipostază negativă, a decis să mă trimită la o examinare psihologică, pe motiv că modul în care am scris adresa, i s-a părut a fi unul «agresiv», iar dânsul s-a găndit, «citez»: «George, tu trebuie să te examinezi psihologic, deoarece eu ție nu pot să îți dau pistol, fiindcă ești o persoană agresivă și mâine-poimăine mă împuști»”, povestește băiatul.

„Până la urmă nu am avut ce să fac și a trebuit să mă prezint la psihologul şcolii ca să fiu puțin «examinat» de către acesta, pentru liniștea domnului director. Mare mi-a fost mirarea atunci când tot de la el am aflat că pe director l-a deranjat foarte tare faptul că eu am apelat la Sindicatul «Mihai Viteazul» şi nu felul în care m-am adresat în adresa pe care i-am înaintat-o, deoarece în niciun moment nu am fost agresiv. Desigur, până la urmă era unicul lucru pe care îl mai puteau face împotriva mea, deoarece excluderea mea din examen nu era un lucru legal. Totuşi am decis să tac şi să trec peste toată bătaia de joc”, recunoaște George.

Adevărul din teren bate filmul

„Odată ce am terminat cu examenele și am absolvit școala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea şi nu intrau pe mine, o cămașă cu însemne, o pereche de pantofi și câteva geci de poliție cu care urma să mă descurc următoarele săptămâni pe teren. Am absolvit şcoala pe 20 septembrie 2019, iar pe 1 octombrie 2019 a trebuit să mă deplasez la IPJ Prahova unde eu, împreună cu zeci de proaspeți absolvenți, a trebuit să ne căutăm cazare în Ploiești, deoarece ne-au plimbat o săptămână până să știm unde am fost repartizați”, mărturisește tânărul.

Până la urmă, sătul de lipsurile logistice și de faptul că multe „drepturi” figurau doar în scris, George Boran și-a dat demisia din poliție, moment în care, spune tânărul, au început bătăile de joc şi „miştourile” din partea unor colegi cu funcții înalte. Pentru moment, acesta a decis să își amâne demisia și să încerce și viața de pe teren – „adevărata muncă de polițist” – la Secția 11 de Poliție Drajna, Postul de Poliție Ceraşu. N-a fost o idee prea inspirată.

„Odată ajuns pe teren, m-am trezit într-o secție în care nu aveam căldură, toaletă şi nici apă curentă unde să ne spălăm pe mâini. Adică, dacă mergeam la un caz de înjunghiere și mă pătam cu sânge nu puteam să beneficiez de o igienă normală pe care o găsești în orice țară civilizată. Pe scurt, dacă prin absurd eram eu mai «prost» și peste două ore uitam că m-am pătat cu sânge și nu am avut cu ce să mă spăl și îmi rodeam unghiile, mai luam și o hepatită cadou”, povestește George.

„Să nu mai spun că în 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici cătuşe, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc... dar să avem în vedere că am avut apeluri 112 cu scandaluri destul de grave, cu peste cinci persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit să merg cu mâinile în buzunar și cu coada între picioare, rugându-mă să nu fie recalcitranți făptuitorii, că poate îmi iau și bătaie. Deci nimeni nu a fost interesat că nu aveam echipament și dotare corespunzătoare şi pur şi simplu eram carne de tun”, afirmă tânărul, care s-a întors până la urmă în Spania.

„Până când trebuie umiliți polițiștii? Până când să se iasă în străzi cu pieptul dezvelit şi cu centura goală pentru că «nu sunt» bani de echipament? Doresc să văd măcar pentru colegii care au rămas în «afacerea voastră» o schimbare în bine, fiindcă pentru mine nu va fi, pe mine de astăzi m-ați pierdut... nu am de gând să îmi risc viața pentru voi!” – George Boran, fost polițist