Cum arătau biletele de autobuz din Cluj-Napoca în urmă cu aproape 100 de ani FOTO

 

Pe fondul creșterii numărului de locuitori și a extinderii orașului în a doua jumãtate a secolului XIX, apar primele forme de organizare a transportului public în oraș. Dezvoltarea transportului public a fost stimulată de legarea în circuitul feroviar a gării Cluj în anul 1870.

Biletele de călătorie s-au schimbat odată cu trecerea anilor

Prezentarea titlurilor de călătorie s-a schimbat pe parcursul anilor, acestea progresând în ton cu trecerea timpului.

Astfel, de la bilete alb-negru imprimate pe o parte în anul 1930 s-a ajuns la carduri și biletele color pe hârtie color pe hârtie termică din ziua de azi. Primele bilete care au fost introduse în anul 1930, aveau imprimate pe ele harta traseelor mijlocului de transport.

Clujenii își aduc aminte cu nostalgie de vechile compostoare, care în loc de ștampila clasică care o vedem astăzi după ce ne compostăm biletul, aveau trei sau cinci cercuri care creau un „model“ pe bilet.

„Când verificai biletul cu o hârtie și aveai în buzunar o colecție de bilete cu diferite «modele»" , a declarat un clujean pe pagina de facebook a muzeului de transport public din Cluj.

Metode de plată care se pot folosi în prezent

Odată cu trecerea anilor și metodele de achiziționare ale biletelor de călătorie s-au schimbat. Se pot cumpăra bilete atât de la automatele de bilete din stațiile de autobuz, unde prețul unui bilet cu două călătorii pe raza municipiului Cluj-Napoca este de 5 lei, dar și din mijloacele de transport public cu cardul bancar. Orice posesor de card bancar, cu facilitate contactless, indiferent de banca emitentă din Romania sau din străinătate, putea, să-și achite imediat călatoria, prin simpla apropiere a cardului de aparatele disponibile în mijloacele de transport ale CTP, în mediu deplin securizat, prețul unei călătorii fiind de 2,50 lei.

Clujenii mai au posibilitatea de a plăti un bilet prin intermediul sportului. Stația sportivă smart a fost inaugurată în 23 septembrie, lângă stația de autobuz existentă Memorandumului Sud, cu obiectivul principal de a încuraja oamenii să introducă mișcarea în rutina zilnică. În schimbul a 20 de genuflexiuni clujenii primesc gratuit un bilet de călătorie. Tichetul a fost denumit simbolic „Biletul de Sănătate” și poate fi folosit pentru o călătorie în rețeaua de transport public a orașului, zona urbană, până la finalul anului acesta.

De asemenea, clujenii se bucură în fiecare vineri de transport gratuit pe raza municipiului Cluj-Napoca. Proiectul a fost inițiat în speranța reducerii poluării și a aglomerației în trafic.

Istoria transportului urban din Cluj

Sfârșitul Primului Război Mondial a adus o înviorare a activității economico sociale și, totodată, creșterea semnificativă a numărului de locuitori ai orașului care, în 1920, ajung să numere 83.000 de persoane. În această situație, transportul public a devenit o problemă stringentă, a cărei rezolvare cerea măsuri rapide.

Astfel, în 1922, două autocamioane „Saurer" rămase captură de război, cumpărate de la armată - recondiționate și carosate în autobuze, dintre care unul cu etaj descoperit - asigurau transportul de călători în oraș, de la barierele Someșeni - azi piața Mărăști - prin strada Dorobanților, Centru, Horea, până la gara CFR. Pentru protecția călătorilor pe timp de ploaie, se utiliza o rogojină care acoperea etajul descoperit al autobuzului.

În anul 1924 au luat ființă societățile „Blaga Mărgărit" și „Rotația", prima desființându-se după numai un an de existență. Societatea „Rotația" s-a dezvoltat treptat, astfel că în 1926 a ajuns să aibă un număr de 32 de membri. Drept urmare a acestui fapt, pe diferite trasee ale orașului ajung să circule peste 50 de autobuze. Dintre acestea, multe aparțineau unor particulari independenți. Între 1929 și 1930 a luat ființă „Uniunea Automobilelor de Călători și Marfă", urmată, în 1931, de „Asociația Autocamionagiilor Profesioniști".

Cei mai mulți posesori de mijloace de transport public s-au grupat în asociația proprietarilor de autobuze „Rapid", asociație care a obținut ulterior, din partea primăriei, dreptul exclusiv de a organiza, în Cluj, transportul de persoane, în comun. Traseele autobuzelor legau, în continuare, gara orașului de centru, precum și de cartierele mărginașe.

În pragul celui de-al Doilea Război Mondial existau în total nouă linii de autobuz, dintre care trei erau cu caracter sezonier.
Cetățenii cu dare de mână puteau recurge și la alte mijloace de transport urban. Existau și birje, precum existau și taxiuri, gata să-și transporte clienții la destinațiile dorite. Astfel de stații de taxi erau organizate în principalele piețe ale orașului.
În primii ani de după război, transportul urban s-a confruntat cu diverse probleme, generate de lipsa carburanților și de numărul scăzut de autobuze. Din acest motiv, o bună parte din autobuzele firmei „Rapid" au folosit gazul metan drept combustibil.
În anul 1959, pe lângă autobuzele existente, în Cluj a fost introdus transportul electric urban, cu troleibuze provenite din producția autohtonă. În 1957, la uzinele „Tudor Vladimirescu" din București a început fabricarea primelor autobuze și autoutilitare românești din gama

În prezent compania beneficiază de: 251 de autobuze diesel , 41 de autobuze electrice, 82 de, 26 de tramvaie  și 9 microbuze. Pe parcursul anului 2019, respectiv 2020 au fost livrate încă 50 de troleibuze și 22 de tramvaie, troleibuzele fiind produse de compania poloneză Solaris Bus & Coach, respectiv tramvaiele fiind produse de către Astra Vagoane Arad.

CITEȘTE ȘI

VIDEO. Șofer de la CTP, vedetă pe Tik Tok! Clipuri amuzante direct din autobuzele clujene