„Stau pe aur, dar la ce mă ajută, când nu am în casă ce îmi trebuie?”

Sanda Lungu, localnica din Roşia Montană, care apare în unul dintre spoturile „Scrisoare către România” a impresionat milioane de români prin naturaleţea cu care îşi prezintă povestea, reuşind să adune peste 25 de milioane de vizualizării ale înregistrării pe site-ul www.scrisoarecatreromania.ro.

Ea a venit în redacţia Monitorul de Cluj pentru a răspunde cu aceeaşi sinceritate întrebărilor jurnaliştilor.

„E povestea mea, nu poate să-mi spună cineva ce să zic, nu ştie nimeni ce necazuri am eu, ce e la mine în suflet, ce e la mine în casă. Îi invit pe cei care nu cred să vină să vadă realitatea, să vadă în ce condiţii trăim. Cine intră o dată în casă vede în ce condiţii stăm, e curat, dar lucrurile din casă sunt vechi, moştenite de la mama, primite de la alţi oameni, se conving de adevărul poveştii”, a spus ea.

Povestea sa e povestea locuitorilor din zonă

Femeia de 42 de ani şi-a făcut cunoscute problemele în încercarea de se salva şi de a salva zona Roşia Montană de la sărăcie prin demararea proiectului de extragere a aurului din zonă.

Chiar dacă doar câteva poveşti de-ale locuitorilor sunt prezentate prin intermediul campaniei, numărul celor care întâmpină probleme financiare din cauză că nu au un loc de muncă este foarte mare.

„Nu suntem numai noi, ci toate localităţile de lângă Roşia Montană, moţii sunt oameni harnici, dar dacă nu au unde să se angajeze... Eu sunt una dintre mamele care am avut curajul să ies în faţă şi să-mi spun povestea. Ca mine sunt multe femei, care nu au locuri de muncă. Sunt atât fete, cât şi mame. Pentru cele care aveam copii e şi mai dificil. Trebuie să ne gândim şi la ei, să le oferim ceea ce au nevoie. Mie mi se rupe sufletul că trebuie să le refuz copiilor, lucruri care de fapt sunt necesare”, spune ea.

Facultatea fetei, un lux pe care nu şi-l permite

Sanda Lungu are doi copii, „mândria ei”, un băiat de 12 ani şi o fată de 18 ani ,elevă în clasa a 12-a. După ce au trăit ani buni din alocaţia copiilor şi din croşetatul şosetelor sau vânzarea de prăjituri, ea a reuşit recent să se angajeze ca femeie de serviciu la biserica din sat, însă din venitul de 700 de lei nu poate să-şi sprijine fata să urmeze facultatea. „Copii mei învaţă foarte bine. Fetiţa vrea să se înscrie la facultate, dar nu avem bani. Sper ca lucrările de la Roşia Montană să înceapă cât mai repede pentru a-mi găsi un loc de mună mai bine plătit. Vreau să lucrez. Nu mi-e ruşine să mătur sau să spăl WC-urile”, spune Sanda Lungu.