Scrisoarea pastorală de Crăciun a PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla

SCRISOAREA PASTORALĂa PS Florentin CRIHĂLMEANU,Episcop greco-catolic de Cluj-Gherlala mărita Sărbătoare a Naşterii după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus HristosFlorentin, prin harul, mila şi îndelungă-răbdarea Atotputernicului Dumnezeu şi prin graţia Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop de Cluj-Gherla, onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate, iubiţilor creştini greco-catolici şi tuturor credincioşilor creştini, iubitori şi cinstitori de Dumnezeu, «Vă îndemn, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, silindu-vă să păziţi unitatea Spiritului, întru legătura păcii» (cf. Ef 4,1.3).Iubiţi credincioşi,Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu este o mare sărbătoare a Bisericii, o sărbătoare a bucuriei, a iubirii, a unităţii şi a păcii.Naşterea Pruncului divin, în peştera din Bethleemul Iudeii, ne arată iubirea Tatălui faţă de noi, oamenii, şi dorinţa Lui de a reface unitatea ruptă de om prin păcat, deschizându-ne astfel calea spre Viaţa în comuniunea fericirii veşnice. Iubirea Tatălui este fundamentul pe care se clădeşte misiunea Fiului şi lucrarea Spiritului Sfânt, pentru realizarea unităţii dintre om şi Dumnezeu şi între oameni.Naşterea lui Isus uneşte sufletele celor care L-au aşteptat, L-au căutat şi L-au primit. În peştera friguroasă stau în adoraţie lângă El, Maria şi Iosif, părinţii Săi. Lor, li se alătură în grabă păstorii ce căutau «semnul» pruncului înfăşat, aşezat în iesle, iar mai apoi sosesc şi magii porniţi de multă vreme şi din depărtări să-l vadă pe Cel proorocit, conduşi de Steaua de la Răsărit. Cu toţii, săraci şi bogaţi, mai tineri sau mai vârstnici, veniţi mai de aproape sau mai de departe, cu daruri şi fără daruri, sunt uniţi în jurul Pruncului divin, sub privirea Tatălui nevăzut care îi contemplă din înaltul cerului. Acolo, în peştera din Bethleem, iubirea Tatălui întâlneşte iubirea oamenilor, în Cel care este deopotrivă Dumnezeu şi om, Pruncul din iesle. Acolo, îngeri şi oameni cântă împreună bucuria îmbrăţişării dintre cer şi pământ. Suntem şi noi invitaţi să intrăm în misterul acestei bucurii a unităţii divino-umane, încercând să-l pătrundem şi să-l trăim la nivel personal în familia noastră şi în societatea de astăzi. 1. Unitatea cu Dumnezeu – modelul Preasfintei Treimi «Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el» (cf. 1Io 4,16).Cu «privirea sufletului» îndreptată spre scena din Bethleem, să ascultăm imnul corurilor îngereşti ce dezvăluie o prezenţă tainică: a Tatălui Creator, care atât de mult a iubit lumea încât a dorit să-L trimită pe Fiul Său unic pentru a împărtăşi oamenilor iubirea Spiritului Sfânt de Viaţă dătător, astfel ca toţi cei ce vor crede în Fiul să primească nepreţuitul Dar al vieţii veşnice (cf. Io 3,16).Sfânta familie din Nazaret se dovedeşte a fi o «icoană a Preasfintei Treimi», o imagine vie a modelului suprem de comuniune în iubire şi de unitate în diversitate a Persoanelor. Maria şi Iosif sunt uniţi prin legătura iubirii în căsătorie, dar mai cu seamă prin unitatea spirituală a legăturilor de iubire pe care fiecare dintre ei le are cu Dumnezeu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Astfel, unitatea din familia lor este construită pe unitatea spirituală cu Dumnezeu Tatăl, adevărată legătură a desăvârşirii şi a păcii, care-i va asigura soliditatea şi trăinicia în încercările şi ispitele lumii.Să ne aşezăm iarăşi în faţa peşterii din Bethleem, privind însă acum spre «ieslea» sufletelor noastre şi întrebându-ne cum încercăm noi, cei care prin Botez ne învrednicim de numele de creştini, să păstrăm acea unitate spirituală cu Dumnezeu? Să ne reamintim că prin harul Botezului, Hristos s-a scufundat în realitatea păcatelor noastre şi ne-a îmbrăcat în haina divinităţii Sale «câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat!» (Gal 3,27). Cum încercăm să păstrăm strălucirea şi neprihănirea acestei haine divine până la unitatea reală, deplină cu El în Împărăţia Sa? Urmând exemplul Preasfintei Fecioare Maria şi al Sf. Iosif, să refacem unitatea spirituală cu Dumnezeu prin rugăciune, prin participarea la viaţa Bisericii şi la Sfintele Taine (ce reînnoiesc în suflet legătura Harului!). Într-un cuvânt, să ne alcătuim un program de viaţă spirituală care să ne întărească unitatea cu Dumnezeu, astfel încât să putem rosti cu Sf. apostol Pavel: «Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Oare necazul sau strâmtorarea sau prigoana sau foametea,…? Dar în toate acestea suntem mai mult biruitori, prin acela care ne-a iubit» (Rom 8,35.37).2. Unitatea cu aproapele – modelul Sfintei Familii din Nazaret«Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus lor» (cf. Lc 2,51).Privind din nou spre Pruncul divin înconjurat cu iubire de părinţii săi, să medităm împreună asupra importanţei unităţii în iubire cu aproapele. Să ne reamintim că omul, ca «icoană şi asemănare a lui Dumnezeu», a fost creat din iubire şi pentru iubire, de către Tatăl Creator, care este iubire. Aşadar, persoana umană (bărbatul şi femeia), are înscrisă în natura sa intimă vocaţia şi responsabilitatea iubirii şi a comuniunii (cf. GS 12). Revelaţia creştină cunoaşte două moduri specifice de realizare a vocaţiei la iubire a persoanei umane: Căsătoria şi Fecioria, fiecare dintre acestea reprezentând o concretizare a adevărului profund al omului creat «după asemănarea lui Dumnezeu» (cf. FC 11). Angajamentul dăruirii reciproce în iubire, în cadrul sacramentului Căsătoriei ca fundament al instituţiei familiei creştine, pretinde fidelitatea şi unitatea indisolubilă (inseparabilă) dintre soţi, pe durata întregii vieţi (cf. GS 48). Aceasta tocmai în virtutea chemării persoanei umane de a iubi după modelul Preasfintei Treimi, cu o iubire totală, dar respectând alteritatea persoanelor. Păstrarea unităţii iubirii o regăsim ca model şi în fidelitatea lui Dumnezeu faţă de legământul făcut poporului Său, în fidelitatea lui Hristos faţă de Biserica Sa, precum şi în cadrul Sfintei familii din Nazaret.Aşa cum am arătat, unitatea în Sfânta familie se bazează, în primul rând, pe unitatea spirituală a fiecărui membru al familiei cu DumnezeuCa urmare, în cadrul Sfintei familii, fiecare membru, fiind în unitate personală cu voinţa divină, şi acţiunile familiei lor sunt în unitate cu voinţa divină, chiar dacă fiecare membru al familiei îşi păstrează rolul său. Cu toate acestea, nu este o familie lipsită de încercări sau de ispite, atât din interior cât şi din exterior. Fericitul Ioan Paul al II-lea numea Sfânta familie «prototipul şi icoana tuturor familiilor creştine», tocmai pentru că această familie a cunoscut şi sărăcia şi persecuţia şi exilul, dar a ştiut, cu toate acestea, să-şi împlinească cu fidelitate datoriile stării, rămânând cu deschidere faţă de lipsurile altora şi împlinind cu bucurie planul lui Dumnezeu (cf. FC 86).«Preasfânta Fecioară Maria, Maica Vieţii şi Regina familiei, să mijlocească pentru ca fiecare familie (cămin familial) să devină, după modelul Familiei din Nazaret, un loc al păcii şi al iubirii» (Fer. Ioan Paul al II-lea).3. Unitatea în cadrul societăţii – familia creştină, model de unitateSă privim acum spre cei ce se află uniţi în jurul Pruncului divin, în noaptea sfântă a intrării Sale în istoria umanităţii noastre: Fecioara Maria şi Iosif, primii adoratori ai Fiului lui Dumnezeu. Sosesc apoi în grabă păstorii veniţi să-L vadă pe Pruncul Mântuitor. Mai târziu ajung şi magii care se închină Regelui Iudeilor. Cu toţii, uniţi în bucurie şi în contemplarea Pruncului din iesle, alcătuiesc, chiar şi pentru scurt timp, o comunitate în jurul Sfintei familii. Ce a adus nou naşterea lui Isus în societatea de atunci? La peştera din Bethleem, mai mult decât simpla bucurie umană, se împărtăşeşte o bucurie spirituală, la care participă şi oştirile îngereşti, pentru că Cel născut, Cel în jurul căruia s-au adunat cu toţii, este Cuvântul întrupat, Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. Astfel, în mica «societate», comunitatea din Bethleem, se înfăptuieşte unitatea dintre cer şi pământ, prefigurare a momentului în care se va împlini unitatea desăvârşită şi definitivă în Hristos, în fericirea veşnică. Ce aduce nou naşterea lui Hristos pentru societatea de astăzi?Pentru fiecare dintre noi, Naşterea Domnului aduce în suflet bucuria mântuirii, reînnoitul dar al unităţii spirituale cu Dumnezeu, prin Fiul Său. Împreună cu acesta este şi darul împărtăşirii acestei bucurii în comuniunea familiei, pentru a o întări în unitate şi fidelitate. Pentru adevăratul creştin există şi o altă dimensiune, aceea de a împărtăşi bucuria veştii mântuirii «până la marginile pământului», în întreaga societate, pentru ca, după voinţa lui Dumnezeu «toţi oamenii să ajungă la cunoştinţa adevărului şi să se mântuiască» (1Tim 2,4). Societatea are datoria de a sprijini instituţia familiei, prin legi care să favorizeze «cultura vieţii» iar în caz contrar legislaţia poate conduce la vătămarea instituţiei familiei şi a legii morale cu posibile consecinţe distructive asupra individului, a familiei şi a societăţii însăşi. Presiunea secularizării, libertinismul moral şi individualismul pe de o parte, globalizarea şi relativizarea valorilor creştine pe de altă parte, tind să rupă unitatea spirituală a persoanei cu Dumnezeu şi de aici dezbinarea interioară, care conduce la dezbinarea familiilor cu consecinţe negative asupra soţilor şi a copiilor. Dezbinarea unităţii de iubire în cadrul familiei, «celula de bază» a Bisericii şi a societăţii, are drept consecinţă slăbirea «trupului» Bisericii şi al societăţii, îndepărtarea treptată de Dumnezeu, de valorile spirituale şi implicit de legea morală. Dacă nu se iau măsuri corespunzătoare, acest fenomen poate degenera într-o criză morală pe baze antropologice, ce va conduce, nu doar la o criză economică, ci spre haos şi neant. Să ne reamintim că Dumnezeu a pedepsit cu severitate păcatul oamenilor făcut cu voinţă şi ştiinţă în timpul lui Noe şi al lui Lot (potopul,- cf. Gen 7, Sodoma şi Gomora, - cf. Gen 19). În schimb, celor care respectă şi împlinesc poruncile Sale, Dumnezeu le promite păstrarea comuniunii de iubire cu El: «Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui» (cf. Io 15,10). Acesta este secretul păstrării unităţii spirituale cu Dumnezeu: respectarea şi împlinirea poruncilor Sale. Astfel, îi vom putea cere orice în rugăciune şi El ne va da (cf. Io 15,7). Să-I cerem acum, la celebrarea marii sărbători a Naşterii Domnului, să putem rămâne mereu în unitate spirituală cu El, să putem păstra legătura păcii şi a desăvârşirii, fiecare dintre noi, familiile noastre şi toţi cei care acceptă cu bucurie să facă parte din «marea familie» a lui Hristos prin Botez. Aceasta trebuie să constituie adevărata libertate şi bucurie spirituală a familiilor creştine, care să le însoţească pe drumul sfinţeniei, în unitate spirituală şi fidelitate. De aceea, suntem îndreptăţiţi să cerem stăruitor în rugăciune: «Unitatea în credinţă şi împărtăşirea Spiritului Sfânt cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi întreaga noastră viaţă lui Hristos Dumnezeu să o dăm» (ectenie liturgică).Iubiţi credincioşi,Datorită importanţei instituţiei familiei pentru Biserica noastră, precum şi datorită faptului că în anul viitor va avea loc la Milano a VII-a Întâlnire mondială a familiilor, am hotărât împreună cu cei rânduiţi, ca şi anul 2012 să fie dedicat în mod special pastoraţiei familiei având tema: «Familia, leagăn al vieţii».Pentru că am meditat asupra temei unităţii, să ne reamintim că vocaţia la unitate este o notă identitară caracteristică Bisericii noastre şi neamului nostru românesc, după cum afirma Cardinalul Iuliu Hossu: «Dacă nu ar fi fost Unirea de la 1700, nu ar fi fost nici Adunarea de la Blaj din 1848 şi nici Marea Unire de la 1 Decembrie 1918». Să ne ajute Domnul să putem fi apostoli ai unităţii aşa cum înaintaşii noştri au fost «martiri pentru unitate» (Fer. Ioan Paul al II-lea).Naşterea lui Isus, care i-a unit într-o «mare familie» pe Maria şi Iosif, cu păstorii, magii şi cetele îngereşti, ne oferă şi nouă ocazia de a intra în «familia Lui», cu familiile şi comunităţile noastre, cântând împreună colindul bucuriei unităţii dintre cer şi pământ: «Cerul şi pământul/ În cântec răsună,/ Îngeri şi oameni,/ cântă împreună:/ Hristos se naşte,/ Domnul coboară,/ îngerii cântă, magii îl adoră,/ păstori aleargă,/ ieslea o înconjoară,/ mari minuni se întâmplară». Sărbători pline de bucuria renaşterii spirituale a Pruncului divin în sufletele şi în familiile noastre, binecuvântate cu dragoste, cu pace şi bună înţelegere!Mulţi ani sfinţi şi binecuvântaţi!† FlorentinEpiscop de Cluj-GherlaDată în Cluj-Napoca, din reşedinţa episcopală, la Marea Sărbătoare a Naşterii după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, în Anul Domnului 2011, al 311-lea de la Sfânta Unire cu Biserica Romei, al 159-lea de la întemeierea Eparhiei de Gherla, al 82-lea de la transferarea sediului episcopal la Cluj, al şaptelea de la ridicarea la rangul de Arhiepiscopie Majoră a Bisericii noastre, în al şaptelea an de pontificat al Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea, al şaptelea an al Pf. Părinte Arhiepiscop Lucian în tronul Arhiepiscopiei Majore de Făgăraş şi Alba-Iulia, la Blaj, al 15-lea an al episcopatului nostru şi al 10-lea în tronul arhieresc al Eparhiei de Cluj-Gherla. Cerul şi pământulCerul şi Pământul Cerul şi Pământul În cântec răsună Îngeri şi oameni Îngeri şi oameni Cânta împreună. Refr.Hristos Se naşte Domnul coboară Îngerii cântă Magii Îl adoră Păstori aleargă Ieslea o-nconjoară Mari minuni se întâmplară. În Viflaim azi În Viflaim azi E mare minune Vergura curată Vergura curată Fiu născut-a-n lume Refr. În Viflaim vin În Viflaim vin Magi cu bucurie Cu dar de smirnă Cu dar de smirnă Aur şi tămâie. Refr. Păstori aleargă Ieslea o-nconjoară Mari minuni se întâmplară