Economie
Cum au apărut monedele de aur în România?
Tot mai multă lume privește monedele de aur ca pe o variantă investițională de luat în seamă, în contextul problemelor bancare și al ritmului inflaționist generalizat. Puțini cunosc, însă, istoria acestor monede și când s-au răspândit ele pe teritoriul României. Vă prezentăm câteva secvențe din această istorie, pe baza informațiilor cuprinse în cartea lui Nicoale Murgu și Mugur Isărescu Aurul, mit și realitate, Iași, Editura Junimea, 1981.
Primele monede au fost bătute în secolul al VII-lea î.e.n. de regele Cressus al Lidiei, el folosind ca materie primă atât aurul, cât și argintul. Prima monedă oficială din aur a apărut în jurul anului 250 î.e.n, la Roma și își trage denumirea de la „sediul” primului atelier de batere a monedelor – un templu al zeiței lunii, Junona. De aceea, monedele au fost numite Juno Moneta.
Însemn al suveranităţii
Odată cu trecerea timpului, baterea de monedă proprie a devenit un însemn al suveranității unui teritoriu și, implicit, al puterii conducătorului. De exemplu, în epoca modernă s-au bătut 1.400 de monede, iar mai bine de 500 de suverani și-au pus însemnele și efigia pe ele.
În România, după câteva încercări eșuate ale lui Alexandru Ioan Cuza de creare a unei monede naționale din argint numită „român” sau „romanat”, prima lege monetară a țării a fost promulgată în 1867, iar leul a fost adoptat ca unitate monetară națională. Din cauza unor dificultăți financiare, primele monede românești din aur și din argint intră în circulație abia în 1870, iar valoarea lor crește progresiv de la un an la altul.
Odată cu intrarea Țării Românești în Războiul de Independență (1877), guvernul recurge la sistemul hârtiei monedă, pentru a finanța trupele. Astfel, se emit bilete ipotecare tipărite la Paris, în atelierele Băncii Franței, iar acestea rămân în uz până timp de 10 ani, după care sunt retrase și distruse prin ardere.
Tot în timpul Războiului de Independență se stabilește un curs de schimb față de monedele străine, însă cursul era favorabil rublei de argint rusești, ceea ce a dus la tezaurizarea monedelor de aur sau la scoaterea lor din țară. La sfârșitul războiului, monedele de aur cotau cu o primă de 8% față de cele de argint și față de valoarea nominală a biletelor ipotecare. De aceea, în perioada următoare monetăria României a bătut tot mai multe monede de argint, iar cele de aur aveau un rol investițional tot mai ridicat. În 1884, monedele de aur cotau deja cu o primă de 25% față de cele din argint.