monitorulcj.ro Menu
Politică

Consiliul de familie - instituţie introdusă de noul Cod civil

Consiliul de familie este o nouă instituţie introdusă prin Codul civil, care va intra în vigoare la 1 octombrie.

Consiliul se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie, prevede articolul 124 din noul Cod civil al României. Din conţinutul textelor care se referă la consiliul de familie rezultă că acesta este un organ consultative (fără personalitate juridică), constituit de instanţa de tutelă, cu rolul de a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. Până la înfiinţarea instanţelor de tutelă, aribuţiile acestora sunt exercitate de către judecătorii. Pot face parte din consiliul de familie rudele, afinii, ţinând seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi numite şi alte personae care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care manifestă interes pentru situaţia acestuia. Soţul şi soţia nu pot fi, împreună, membri ai aceluiaşi consiliu de familie. Nu pot fi membri în consiliul de familie: tuturele; minorul, persoana pusă sub interdicţie judecătorească sau cel pus sub curatelă; cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinţeşti sau declarat incapabil de a fi tutore; cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări reţinute ca atare de către o instanţă judecătorească; cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condiţiile articolului 158 din Cod; cel aflat în stare de insolvabilitate; cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părinte care exercita singur, în momentul morţii, autoritatea părintească.