Povestea lui Andrei Sovereşan, clujeanul care a alergat 170 de kilometri în Alpi

Andrei Sovereşan are 24 de ani şi este clujean prin adopţie. Este din Cugir, dar a venit în Cluj la facultate, în 2011. În cei cinci ani de când este clujean a reuşit să facă cunoscut numele oraşului atât în ţară cât şi în străinătate, graţie pasiunii sale pentru alergat.

Andrei a fost pasionat de mişcare şi sport încă de mic. A făcut fotbal, handbal, baschet, orientare sportivă. Cel mai mult i-a plăcut orientarea. Când a venit la Cluj, la facultate a renunţat o perioadă la orientare sportivă din cauză că avea alte preocupări. “Am reînceput dintr-o întâmplare, când împreună cu un coleg de al meu am mers la un eveniment de pe Cetăţuie, unde s-a organizat şi un concurs de orientare turistică şi alergare cu obstacole. Am câştigat locul I şi o pereche de încălţăminte pentru alergare plus o participare la Maraton Apuseni. Eu nu aveam nicio legătură cu alergatul în momentul acela, dar consider că a fost un semn că trebuie să fac ceva”, îşi aminteşte Andrei Sovereşan.

După primul maraton, “am crezut că mor”

Şansa de a participa la Maratonul Apuseni a fost o provocare şi a început să se pregătească pentru a obţine un rezultat bun la concurs. “Făceam pregătire « intensă », alergam câte 3-4 kilometri pe zi, ceea ce pentru mine era hard atunci. Am fost la semimaraton, am alergat 21 de kilometri, la final am ieşit pe locul 13, dar am crezut că mor”, declară maratonistul clujean.

S-a înscris apoi şi la alte curse, unde a obţinut rezultate de top, fiind tot pe podium. În martie 2014, a participat la primul său maraton de 38 de kilometri, la Braşov. A ieşit în primii zece în condiţiile în care nu avea experienţă.

A ajuns la cel mai mare maraton din lume

De la maratoanele în munţii din România la cel mai mare maraton din lume nu a fost decât un pas. Pentru a participa la Ultra Trail du Mont Blanc a avut nevoie de trei ultramaratoane montane. Le-a făcut în ţară şi a fost acceptat printre cei 8.000 de concurenţi din toată lumea. “UTMB este un fel de cupă mondială la alergare montană. La acest concurs am fost undeva la 8.000 de participanţi, doar la cursa mea au fost aproximativ 2.500 de concurenţi”, afirmă Andrei.

A alergat 170 de kilometri prin Alpii din Franţa, Elveţia şi Italia, iar la final a ieşit pe locul 274 din 2.500 câţi au participat la cursa de 170 de kilometri. Trebuie precizat că Ultra Trail du Mont Blanc are cinci curse (una de 100 km, una de 169 km, una de 143 km, una de 170 şi una de 300 de km).

La Ultra Trail du Mont Blanc, s-au calificat la toate cursele 24 de români. La cursa de 170 de kilometri unde a participat şi Andrei Sovereşan au fost 11 români şi au terminat 6. Dintre români, el a fost pe locul 2.

Cabana plutea în faţa ochilor

La ultramaratonul din Alpi, din cauza căldurii îi era foarte greu să alerge ziua. Cel mai uşor era noaptea. “Din cauza căldurii, înainte de a ajunge la un punct de control, îmi era greaţă, aveam ameţeli, vedeam cabana cum se mişcă dintr-o parte în alta. Am ajuns la cabană, mi-am pus pe cap nişte bidoane de apă rece, mi-au trebuit vreo 20 de minute ca să îmi revin. Seara mi-a revenit cheful de alergat”, povesteşte Andrei.

Tot în Alpi a prins o furtună cu grindină, undeva la cota 2.000 de metri. “Trăznea pe lângă noi şi am stat ascunşi sub un bolovan mai bine de o oră. La un moment dat, am pornit în grup. Concurenţa a fost foarte acerbă, concurenţii din faţă nu prea comunicau, iar pe potecă pur şi simplu nu te lăsau să treci pe lângă ei”, spune maratonistul clujean.

Peripeţii cu urşi în ţară

Dacă în Alpi a avut de-a face cu furtuni, caniculă şi concurenţi încrâncenaţi, în ţară urşii i-au creat palpitaţii. “Am avut o grămadă de peripeţii cu urşi. La un maraton în Buşteni am pierdut o oră jumate stând în maşina organizatorilor. Au venit la punctele de alimentare cu fructe şi alte produse şi pentru că nu au avut măsuţă au pus totul pe capota maşinii. Eu am ajuns la punctul de alimentare odată cu un urs care venea în spatele meu, fără să îmi dau seama. Când am ajuns, m-au băgat direct în maşină şi nu m-au lăsat să plec. Nici eu nu mai vroiam să plec pentru că ursul stătea cu labele pe capotă şi aştepta să mai primească ceva. Când a plecat, a plecat exact pe poteca pe care trebuia să pornesc şi eu. Am aşteptat până a mai venit un băiat şi am pornit împreună cu el”, spune Andrei.

Fugărit de urs, în toiul nopţii

La un alt maraton în munţi, anul trecut, l-a alergat un urs prin pădure, în toiul nopţii. “Exact în zona cu urşi m-a prins noaptea şi pe potecă am dat peste un urs. Ursul n-a vrut să coopereze cu mine şi m-a luat la fugă. Speriat, panicat, am luat-o la fugă în zig zag prin pădure. Atât de bine am fugit că m-am rătăcit. La următorul punct de alimentare m-am oprit şi după o pauză am pornit din nou împreună cu alţi concurenţi”, îşi aminteşte tânărul alergător.

America, următoarea ţintă

Următoarea competiţie grea la care visează Andrei este Western States 100 în SUA. Concursul este unul oarecum exclusivist deoarece sunt acceptaţi doar 370 de concurenţi care trebuie să alerge 170 de kilometri. Deşi este o competiţie scumpă şi nu dispune de sumele necesare, Andrei este hotărât să facă cunoscut numele Clujului şi al României şi în America. Speră că va găsi sponsorii care preţuiesc ambiţia şi hotărârea care transformă un simplu hobby într-o performanţă care face cunoscut numele Clujului şi al ţării în lume.  

Când este întrebat ce sfat le-ar da celor care au o viaţă sedentară, răspunsul lui Andrei este simplu dar extrem de convingător: “Cel mai greu este să îţi iei în picioare încălţămintea de alergare şi să ieşi din casă”, conchide maratonistul.

Cine este Andrei Sovereşan

Andrei Sovereşan s-a născut şi a crescut în Cugir, judeţul Alba până la terminarea liceului. Are 24 de ani, a terminat Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii Babeş Bolyai Cluj, acum este la master pe Planificare şi Dezvoltare Regională. Momentan este vânzător şi repară biciclete. Petrece 9-10 ore la serviciu şi încearcă să îşi facă timp să alerge măcar o oră, o oră jumate pe zi. Când poate să alerge pe timpul zilei încearcă să o facă în pădure sau măcar pe dealuri.