FOTO De cinci secole, Cetatea Ciceului, fostul refugiu al domnitorului moldovean Petru Rareș este un loc superb, „monument al distrugerii”

Edificată în locul de întâlnire al actualelor localități Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgești și Dumbrăveni, județul Bistrița-Năsăud, istoria Cetății Ciceului se întinde până spre sfârșitul secolului XIII. Aflată într-un punct strategic, pe o colină vulcanică de peste 680 de metri altitudine – de unde vine și denumirea de Ciceu (din cuvântul maghiar „csúcs”) – fortificația are un trecut tainic până în prima jumătate a secolului XV.

De la nobilii maghiari, la Ștefan cel Mare și Petru Rareș

Ieșită din proprietatea familiei nobiliare Losonczi, în urma unei decizii a Dietei de la Turda, cetatea apare ca domeniu regal în 1473, soarta foștilor stăpâni dispărând în negura istoriei. Spre sfârșitul secolului XV, Ștefan cel Mare ia în stăpânire Ciceul și Cetatea de Baltă, drept urmare a unei danii de la regele maghiar Matei Corvin. După venirea la tron a regelui Vladislav al II-lea (1490), urmașii familiei Losonczi încearcă să își redobândească drepturile.

Cu toate acestea, stăpânirea fortificației și a domeniilor aferente se întinde de la Ștefan cel Mare până la Petru Rareș. Trădat de boieri, domnitorul Moldovei se refugiază cu familia sa la Ciceu, în urma ocupației turcilor conduși de Soliman Magnificul (1538). Sfârșitul cetății se apropie și, odată devenită un risc pentru Transilvania din pricina reorientării politicii moldovene, fortificația este demantelată (demolare sistematică – n.r.) la ordinul lui Martinuzzi Fráter György (1544).

Ultimul domnitor din Moldova care reușește să stăpânească, prin forță militară, posesiunile din zonă este Alexandru Lăpușneanu. Devenită ulterior carieră de pietre de moară, singura mărturie iconografică a cetății este o gravură din 1866, o reprezentare mai degrabă romantică a construcției. Astăzi, deși sunt clasate ca monument istoric, ruinele Cetății Ciceului sunt în stare de distrugere iremediabilă, doar câteva elemente palide mai păstrând vie legenda fortăreței.

O mănăstire, o serbare, o priveliște mirifică la Cetatea Ciceului

La Cetatea Ciceului se poate ajunge pe DN 1C, până la Dej, apoi pe DN 17, până în comuna Ciceu-Mihăiești, cotind apoi pe stânga, spre localitatea Lelești. Drumul este asfaltat până la poalele colinei pe care se află ruinele, urmând apoi o plimbare lejeră, la umbra arborilor. Deși specialiștii recunosc că o reconstrucție este, practic, imposibilă, nu a fost greu să fie autorizată construcția unei mănăstiri la baza cetății.

Mănăstirea „Petru Rareș Vodă” din Ciceu-Corabia, înființată în 2014, la inițativa lui ÎPS Andrei, a fost ridicată pentru a-l cinsti pe Petru Rareș. Tot în memoria domnitorului moldovean se organizează an de an, de peste o jumătate de veac, o serbare câmpenească însoțită de manifestări folclorice și cu specific medieval. În rest, zona ruinelor cetății medievale se scaldă în liniște profundă, dar mai ales în nepăsare.

Odată ajuns în vârful colinei pe care se înălțase cândva refugiul lui Petru Rareș, vei da peste o panoramă absolut fascinantă. De jur împrejur, dealuri și păduri verzi – vara, o „mare” albă – iarna. Liniștea locului, combinată cu imaginea tristă a ultimelor pietre străvechi rămase mărturie pentru viitoarele generații, îți vor oferi o stare unică – pe de o parte de pace, pe de o parte de furie, că nici de această comoară nu am fost în stare să avem grijă, să o valorificăm...

CITEȘTE ȘI:

FOTO Cetatea Liteni, nestemata Țării Călatei. Abandonate de trei secole și ocolite de turiști, ruinele fortăreței oferă o panoramă fabuloasă

FOTO Cetatea Ciorii, un diamant ascuns al Transilvaniei. Moștenirea lăsată în urmă la Stana de marele arhitect Kós Károly încă rezistă

FOTO Cetatea Trascăului, un loc superb scăldat în legende! Zona satului Rimetea, un loc ideal de vacanță, plin de peisaje FANTASTICE

FOTO Cetatea Almașului, un simbol al uitării. Ruinele-fantomă ale vechiului bastion al Transilvaniei cad pradă timpului necruțător