Dacă fiecare parte din viața personală a membrilor societății ar fi făcută publică, probabil niciunul dintre noi nu s-ar mai putea numi uman sau “moral”.

Poezia este modul prin care ne putem exprima sentimentele, fie ele de revoltă sau de iubire.

Deputatul Emanuel Ungureanu acuză că, în timp ce societatea civilă a dotat spitalele pentru a lupta cu coronavirusul, o parte din managerii spitalelor clujene "au stat la furat".

„Toamna se numără bobocii”, suntem obișnuiți să spunem când facem socoteala (vre)unui an. Șabloane folosim și în politică, de pildă, când analizăm un ciclu electoral (de patru ani). Una peste alta, balanța individuală anuală și-o face fiecare în parte și este, de obicei, o chestiune personală, ce nu are de-a face, aparent, cu viața publică (chiar dacă, în realitate, este influențată de ea).

Tot ce se întâmplă în aceste zile nu cred că e despre persoane, partide, funcții, averi, influență sau putere, cred că e despre țara noastră și despre noi toți. N-a trecut decât o săptămână de când scriam despre cercul vinovat al complicității, delăsării și acceptării (dintre autorități, oameni cu bani și cetățeni), că acesta s-a spart odată cu accidentul din Clubul „Colectiv”, care a dus la moartea a zeci și rănirea a sute de oameni nevinovați. Și a plesnit prin „veriga slabă” care este întotdeauna mulțimea, publicul, cetățenii, cei mulți și îndeobște lipsiți de putere.

Problema încrederii la români o văd problematizată din trei perspective: a încrederii în sine, a încrederii în celălalt (ceilalți) și a încrederii în sistem. Societatea zilelor noastre, aflată la întretăierea a două sisteme sociale, are o structură eterogenă, fiind formată din straturi foarte diferite între ele.

Cluj-Napoca se află pe primul loc în ceea ce priveşte comunicarea dintre reprezentanţii locali şi cetăţeni, potrivit unui Barometru al Democrației Locale aplicat în 24 de localități din România de Asociația Pro Democrația în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer.