A lăsat Siria pentru Cluj. Povestea de viaţă a chirurgului Nadim Al Hajjar

Conf. dr. Nadim Al Hajjar, chirurg la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie prof. dr. Octavian Fodor Cluj-Napoca este dovada vie a ambiţiei şi ne oferă tuturor o lecţie de viaţă. Nadim Al Hajjar este unul dintre acei oameni exemplu pentru ceilalţi prin ambiţia şi dorinţa de a-şi vedea visul îndeplinit. La vârsta la care alţii abia îşi fac curaj să păşească cu adevărat în viaţă, chirurgul clujean prin adopţie a lăsat totul în urmă, acasă în Siria şi a pornit într-o lume nouă, fără să cunoască pe cineva şi fără să ştie nicio limbă străină. Totul din dorinţa de a ajunge chirurg. “După ce am terminat liceul, am dat un concurs pentru studii universitare în străinătate şi am fost repartizat în România, în Cluj, în 1982. M-a bucurat faptul că am fost repartizat în Cluj pentru că auzisem foarte multe despre Universitatea de Medicină şi Farmacie”, spune Nadim al Hajjar.

A vrut să se facă medic ca să ajute oamenii. “Am ales medicina pentru că am văzut ce greu e să fii bolnav şi să ajungi la doctor. Mi-am propus, în primul rând, să fac tot ce e posibil să devin medic şi apoi să nu las niciun bolnav ca din cauza mea să aştepte la uşă”, afirmă specialistul clujean.

A învăţat limba română în şase luni

Nadim Al Hajjar subliniază că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat nimic nu este imposibil. “La noi în ţară nu se pune accent pe studiul limbilor străine şi am terminat liceul fără să cunosc nicio limbă străină. Venind în România mi se părea îngrozitor de greu să vorbesc limba română, dar mai ales să studiez medicina în limba română. După un interval de timp am văzut că dacă doreşti ceva nimic nu este imposibil. În şase luni am reuşit să învăţ limba română. Am dat de foarte multe greutăţi în primul an mai ales la studiul anatomiei, o materie grea şi pentru studenţii vorbitori de limba română”, îşi aminteşte el.

Legea l-a obligat să se întoarcă în Siria

A studiat în România ca dublu bursier al statului sirian şi al statului român, obligaţia lui fiind aceea de a se întoarce în ţara natală după terminarea facultăţii. Şi-a respectat obligaţia şi s-a întors în Siria. Acolo, a fost repartizat ca medic generalist la un dispensar într-un oraş de 15.000 de locuitori, unde a stat nouă luni. „Am ajuns la concluzia că eu mă plafonez acolo. Toată ziua dădeam aspirină şi paracetamol şi scriam motivări la elevi sau concedii la profesori. Am hotărât să plec pentru că altfel urma să merg în stagiul militar obligatoriu de doi ani şi jumătate”, spune Nadim Al Hajjar.

Medic pentru două comune aflate în război

Ar fi vrut să vină din nou în România să facă rezidenţiatul, dar ar fi trebuit să obţină din nou bursă pentru că nu îşi permitea din punct de vedere financiar acest lux. A trimis cerere către Ministerul Învăţământului din România şi până la obţinerea unui răspuns a plecat în Republica Arabă Yemen. “Acolo, cum se spune în română, am căzut din lac în puţ. Am fost repartizat la un dispensar comunal, între două comune care se aflau în război între ele, dar aveau o convenţie ca în perimetrul dispensarului să fie pace. A fost o experienţă foarte grea, dar mi-a folosit. După ora 13.00 nu mai aveam nimic de făcut şi nu aveam altceva de făcut decât să studiez. Am fost singur şase luni, nu mai era niciun cadru medical în dispensar. Nu aveam curent, nu aveam apă, venea cisterna şi ne aducea apă odată la două săptămâni. Pentru curent aveam un generator pe care îl puteam porni două ore pe zi”, declară specialistul clujean.

Căderea comunismului l-a adus iar în Cluj

În Yemen, a avut contract pe doi ani, dar a fost sigur că nu rezistă doi ani chiar dacă nu primeşte bursa în România. A avut norocul să prindă schimbarea regimului politic din România şi a primit aprobarea de la Minister că poate reveni în România, dar nu în condiţii de bursier. Chiar şi aşa, s-a întors în România, unde a mers la Ministerul Învăţământului. I s-a spus să depună iarăşi toate documentele şi să aştepte un răspuns.

Între timp, s-a căsătorit şi a obţinut dreptul de muncă. “M-am angajat la un dispensar în Bihor, la 25 de kilometri de Oradea. Era un dispensar care nu a fost prea bine pus la punct de doctorii dinainte, dar puteam practica medicina la un nivel acceptabil. Un an şi şase luni cât am stat acolo, am pus la punct foarte multe lucruri acolo: ce înseamnă urmărirea bolnavilor cronici, am reuşit să avem o relaţie bună cu comunitatea de romi din jur”, povesteşte doctorul clujean.

Trebuie să existe o armonie între caracterul uman şi profesional

Visul său era însă să devină chirurg. După trei ani de la revenirea în Cluj, a fost acceptat la rezidenţiat. “Am învăţat nu doar medicină ci şi că trebuie să existe o armonie între caracterul tău uman şi cel profesional”, subliniază Nadim Al Hajjar.

După terminarea rezidenţiatului, a trebuit să îşi caute din nou un loc de muncă. “În perioada aceea nu aveam cetăţenie română. Atunci, şeful clinicii era regretatul profesor Sergiu Duca. Am venit la el, i-am mulţumit pentru tot ce a făcut şi doream să plec. El m-a întrebat de ce nu rămân să fac doctoratul”, îşi aminteşte specialistul clujean. I-a răspuns profesorului că este prea scump doctoratul, dar profesorul Duca l-a ajutat să fie acceptat tot ca bursier şi ca doctorand, pe baza rezultatelor bune din timpul rezidenţiatului.

A obţinut şi cetăţenia română, a câştigat şi un concurs pentru un post în ambulator la Chirurgie III. După trei ani, a fost scos la concurs un post pe secţie, la aceeaşi clinică, a promovat concursul şi a fost angajat ca medic de chirurgie generală. După patru ani, a devenit medic primar în chirurgie generală.

A decis să urce mai sus şi s-a orientat spre cariera profesională. Aceasta se întâmpla în 2007. A ajuns şef de lucrări pentru început, apoi conferenţiar universitar în urmă cu doi ani.

Medicul care trece prin greutăţi împreună cu bolnavul

Conf. dr. Nadim Al Hajjar spune că sunt foarte multe cazuri impresionante în viaţa unui chirurg. “Mă impresionează cazurile complicate care te provoacă să fii bine pregătit profesional permanent, dar e important să vezi şi latura umană, cum poţi să comunici cu bolnavul tău, cum poţi să îi dai senzaţia că îl înţelegi şi că treci împreună cu el prin greutăţile respective şi aşa reuşeşti să câştigi încrederea oamenilor, să faci o legătură de încredere reciprocă între tine şi pacientul tău”, afirmă chirurgul.

Adaugă că cel mai mult l-a impresionat cazul unui tânăr de 24 de ani. “M-a impresionat foarte mult un caz deosebit, al unui tânăr de 24 de ani care a venit cu un cancer dublu – pancreatic şi gastric. A venit cu mama lui şi imaginaţi-vă greutatea pe care ţi-o iei pe umeri ca medic nu doar să tratezi un asemenea caz ci şi să comunici corect şi cinstit cu familia, să spui la ce se pot aştepta”, precizează Nadim Al Hajjar.

Casa ta e acolo unde îţi realizezi visurile

Specialistul clujean declară că se simte acasă în Cluj, dar tot acasă este şi în Siria. “Niciodată nu poţi să uiţi locurile natale, unde ai copilărit. Trebuie să te gândeşti însă unde te simţi acasă. În România mă simt acasă pentru că aici am familia mea, soţia, copiii, dar şi în Siria mă simt acasă pentru că acolo sunt fraţii mei, surorile mele, nepoţii mei. Casa ta e acolo unde îţi realizezi visurile, ori România mi-a oferit această şansă”, precizează Nadim Al Hajjar.

Comoditatea şi lucrurile de compromis, duşmanii românului

Despre România spune că este o ţară foarte frumoasă, iar despre români că nu au o ambiţie suficient de mare. “Cel mai mult îmi place Clujul. Aici am crescut, am trăit studenţia, am creat relaţii de prietenie adevărată, am familia, casa, copiii. România e o ţară foarte frumoasă. Ce nu îmi place e că trebuie să avem o ambiţie mult mai mare. Trebuie să realizăm că nimic nu se poate obţine doar prin vise şi dorinţe. Nu trebuie să acceptăm compromisuri. Eu dacă am dreptate cu ceva, nu trebuie să negociez acel lucru ci atât mă duc în acea direcţie până când obţin ceea ce vreau. Lucrurile de compromis şi comoditatea sunt duşmanii noştri”, încheie Nadim Al Hajjar.