Neurochirurgul Ştefan Florian: La început, mi-am cumpărat singur instrumentele necesare pentru operație. Nu am ieșit să strig că plec dacă nu am cele necesare

Prof. dr. Ştefan Florian (n. 1961) are la activ peste 15.000 de operaţii neurochirurgicale - 4.000 dintre ele în ultimii cinci ani -, peste 5.000 de tumori cerebrale operate, 900 de anevrisme intracraniene şi 270 de malformaţii artero-venoase operate. El deţine numeroase funcţii în prestigioase foruri internaţionale de profil şi, printre altele, este preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie şi preşedintele Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca.

Neurochirurgia românească este una de top mondial, a declarat într-un interviu acordat Agerpres medicul clujean, adăugând că, în noua sa funcţie, va încerca să facă şi mai vizibilă în lume această specializare. Totodată, el spune că vrea să-i promoveze pe neurochirurgii români de viitor, dar se arată nemulţumit de multele neajunsuri din domeniu, în special în ceea ce priveşte modul de finanţare şi dotarea cu aparatură. Medicul spune că înainte de a cere şi de a primi trebuie să oferi, să dăruieşti tu în primul rând.

Prof.dr. Ştefan Florian a menţionat că şi el s-a confruntat de-a lungul timpului în profesie cu situaţii dificile din cauza lipsei de materiale, a aparaturii şi a condiţiilor din sala de operaţie, însă niciodată nu a ieşit în faţă pentru a spune că pleacă dacă nu i se vor da.

"Întâi am arătat, am muncit, n-am ieşit întâi cu realizările, n-am cerut întâi şi pe urmă să primesc. Întâi am dăruit, am făcut foarte mult şi apoi, sigur, am avut unele pretenţii. În 2012 am reuşit să obţinem o finanţare de la Ministerul Sănătăţii prin care am modernizat blocul operator, am făcut cinci săli de operaţii, ceea ce a însemnat un salt deosebit. Dotarea a fost atunci la nivel de 2012. După 15 ani de eforturi şi rugăminţi am obţinut şi un CT în interiorul clinicii. Asta s-a făcut după mii şi mii de cazuri reuşite, oameni care au plecat de aici mulţumiţi, oameni care au plecat de aici cu lacrimi în ochi, mulţumindu-ne pentru ceea ce am făcut. Şi nu am ieşit să strigăm, să ne batem cu pumnul în piept că n-avem una, că n-avem alta, ci am încercat să ne descurcăm. Sigur că am avut întotdeauna şi un sprijin local, dar am făcut şi eforturi materiale personale ca să am. Instrumentarul neurochirurgical, microchirurgical iniţial pe care l-am avut mi l-am cumpărat eu, ca să pot face performanţă. Când n-am avut microscop, mi-am cumpărat lupe cu cele mai mari măriri din Canada şi am început să dezvolt microchirurgia. După aceea au venit microscoapele, după aceea au venit dotările. Întâi am arătat ce pot face. Iar în profesia asta nu te naşti talentat, nu te naşti cu bisturiul în mână. Aud acum diverse voci, sunt doi neurochirurgi la Bucureşti care spun că n-au unele şi altele şi că pleacă, părăsesc, că ei nu mai suportă. Eu am trăit vremurile în care, înainte de Revoluţie, am operat la 4 grade Celsius în sala de operaţie; când am deschis calota, din cauza frigului ieşeau aburi. Dar acolo se punea problema de viaţă şi de moarte. Îmi îngheţau mâinile, dar nu m-am uitat că mi-e frig, ci m-am dus mai departe. Nimeni nu se naşte neurochirurg, nimeni nu poate spune că ştie tot. Şi cu atât mai puţin cineva care a terminat specializarea acum trei ani, să spună că face operaţii care nu pot fi făcute nicăieri în ţară... Operaţii de 12-14 ore. Dar şi eu am făcut. Primul meu anevrism a durat 11 ore; acum, datorită experienţei pe care o am, dacă durează mai mult de 35 de minute înseamnă că e ceva rău, foarte rău. Diferenţa dintre 11 ore şi 35 de minute înseamnă experienţă", spune Florian.

La capitolul dotări, Florian spune că se chinuie de 16 ani să aducă la Cluj un neuroangiograf.

"Fiind o specialitate de vârf, neurochirurgia se bazează foarte mult pe tehnologie. În urmă cu 15 ani, dacă nu mai bine, a fost introdus sistemul de neuronavigaţie, care înseamnă că au preluat din tehnologia avioanelor de vânătoare sistemele de navigaţie. Asta înseamnă că toate achiziţiile de la imagistică, la tomograf, RMN sunt cuprinse într-un server, care apoi sunt prelucrate şi îţi arată, te ghidează, să ştii exact unde e leziunea. Pentru că atunci când vezi pe film, da, bun, ştii exact, dar la capul omului transpuse toate astea e un pic mai dificil. Şi atunci, acest sistem de neuronavigaţie te ajută să ajungi mult mai exact, să faci deschideri mai mici. Un sistem din acesta de neuronavigaţie nu este extrem de scump. De două ori am fost pe lista Ministerului Sănătăţii pentru achiziţie de neuronavigaţie, ultima dată acum doi ani, şi nu s-a întâmplat nimic, pentru că cei care au câştigat au fost contestaţi de ceilalţi, s-au făcut schimbări şi ca atare noi am rămas astăzi fără un sistem de neuronavigaţie performant. Sper să putem să-l achiziţionăm cu puterile spitalului. Nu este un capăt de lume, nu este un capăt de ţară; ştim exact unde să ajungem, dar acest sistem e necesar mai ales pentru tineri, pentru cei mai puţin experimentaţi, pentru cei care încă n-au vedere tridimensională mentală formată asupra leziunii. Şi e de ajutor. Astăzi se operează în foarte multe centre cu RMN intraoperator, adică operezi şi verifici intraoperator pe RMN ce ai făcut, cât mai ai, dacă mai este, completezi etc. Nu toţi marii neurochirurgi din lume au învăţat cu RMN intraoperator; experienţa îţi arată şi-ţi spune exact cât, cum, unde, care e limita, dar pentru asta trebuie să ai mult exerciţiu şi multă experienţă. Or, aparatul vine şi te ajută, vine şi-i ajută pe tineri.

În Cluj mă zbat întruna din 2001 ca să aducem un neuroangiograf. Cum există la Institutul Inimii angiograf pentru coronare, să avem şi pentru sistemul nervos, pentru creier, pentru măduvă. N-am reuşit. De câte ori am făcut toate demersurile şi zeci de memorii, nu l-am obţinut. Ultima dată când am făcut o asemenea solicitare, în urmă cu mai mulţi ani, după ce am avut toate aprobările, aparatul a fost dirijat spre un alt centru. De ce e important un asemenea aparat? Cu un asemenea aparat putem trata bolnavii cu accidente vasculare cerebrale hemoragice, ischemice, putem să-i diagnosticăm cu precizie. Cel mai aproape de noi aparat de felul acesta este la Târgu Mureş. Sunt bolnavi pe care-i trimitem la Târgu Mureş pentru anumite patologii vasculare. Dar sunt cazuri care nu au întotdeauna timp la dispoziţie, să faci o trombectomie, să scoţi un cheag de pe un vas în primele trei ore după producerea accidentului. Înseamnă diferenţa dintre hemiplegie sau moarte şi viaţă. Nu toţi ajung în trei ore de la noi la Târgu Mureş. Până ajung la UPU trece peste o oră, până îi investighează. Or, aparatul acela ar trebui să fie aici, în clinica aceasta, că dacă se întâmplă ceva să putem acţiona, dacă nu putem face endovascular, să acţionăm chirurgical. Dar trebuie făcute toate aici. Lucrul acesta l-am spus de nenumărate ori, am obosit spunându-l, dar n-am renunţat, n-am zis că plec", a mai spus medicul clujean.

Întrebat unde se situează neurochirurgia românească la nivel mondial, Florian a spus că "la vârf".

Medicul a vorbit și despre incidenţa tumorilor cerebrale.

"Nu putem vorbi de o creştere a incidenţei. Deşi dacă stăm să comparăm datele brute, când am început eu aici neurochirurgia, în 1986, întâi ca student în 1982, se operau cam 3-4 tumori, maxim, pe lună. Eu, astăzi, rareori sunt zile în care să nu fac 3-4 tumori pe zi! Dar asta nu înseamnă că a crescut incidenţa lor; înseamnă că sunt bine diagnosticate, pentru că acum sunt peste tot mijloacele de investigaţie necesare - tomografe, rezonanţă magnetică nucleară - şi înseamnă că lumea vine spre un centru care are expertiza cea mai mare în tumorile cerebrale. Asocierea, vecinătatea cu Institutul Oncologic - care continuă în special în tumorile maligne -, tratamentul chirurgical îl completează cu terapii adjuvante, reprezintă iarăşi un factor care a dus la foarte multe cazuri. De aceea creşterea aceasta absolut impresionantă de număr de tumori cerebrale. Dar dacă priveşti per ansamblu, nu este o creştere. Statistici mari, SUA, centre, ţări care urmăresc multianual - noi nu avem un registru naţional de tumori cerebrale, dar americanii au, finlandezii au, danezii au, germanii au - nu constată o creştere dramatică a numărului de tumori cerebrale, decât sub raportul creşterii speranţei de viaţă. Dacă te raportezi la asta, persoanele mai în vârstă fac şi patologie canceroasă mai frecvent. Atunci, în ţările cu nivel de trai ridicat, în care speranţa de viaţă este tot mai mare, şi bolile oncologice încep să se apropie de primul loc, atunci implicit şi incidenţa tumorilor cerebrale este mai mare. Dar o analiză globală la rece nu ne spune că ar fi o creştere dramatică a numărului de tumori cerebrale", a spus Florian.

Ștefan Florian, neurochirurg

"Nu există dovezi concrete că ar fi crescut numărul tumorilor după introducerea telefoniei mobile"